Sherpașii internetului au îmbătrânit. Prima generație care a interacționat cu noile tehnologii, cea care în multe cazuri le-a creat, a ajuns la vârsta la care apar riscurile de demență. Și după ani de speculații și ipoteze despre cum acest mediu digital le-ar afecta capacitățile cognitive, primele lucrări de teren pot începe să pună cifre acestui fenomen. Este ceea ce face o meta-analiză publicată în Nature Human Behaviour, luni, bazată pe 57 de studii anterioare publicate cu o bază de date de peste 400.000 de adulți în vârstă din întreaga lume. Concluziile sale sunt clare: utilizarea generalizată a tehnologiei poate fi asociată cu rate mai mici de declin cognitiv la adulții cu vârsta de peste 50 de ani. Tehnologia nu numai că nu ar slăbi capacitatea cognitivă, așa cum sugerează unii experți, ci ar putea chiar să o protejeze.

«În general, am observat că adulții în vârstă care utilizau tehnologii de zi cu zi, cum ar fi telefoanele inteligente, e-mailul și internetul, prezentau mai puține probleme cognitive», explică într-un schimb de mesaje Jared F. Benge, neuropsiholog la Universitatea din Texas și coautor al studiului. «Aceste rezultate s-au menținut chiar și după ajustarea veniturilor, educației și a altor factori care ar putea explica efectele».

Studiul pune cifre unei realități despre care s-a teoretizat mult în ultimii ani, argumentând dacă utilizarea (și abuzul) de tehnologie poate avea consecințe asupra modului în care îmbătrânim. Dar, așa cum avertiza vinerea trecută un articol din revista Science, știința prezintă erori și probleme atunci când încearcă să demonstreze dacă tehnologia este cu adevărat dăunătoare pentru sănătate și bunăstare. Această lipsă de cunoștințe este umplută cu teorii, care pot avea o argumentare științifică, dar și o parte de ideologie. Ideea prezentului studiu a fost de a înceta să mai teoretizăm și de a analiza primele date obiective.

Mai multe informații
Persoanele în vârstă folosesc din ce în ce mai mult telefoanele mobile, mai ales pentru a se juca: «Persoanele de peste 65 de ani care se joacă sunt foarte dependente»

Conform rezultatelor meta-analizei, s-a observat o reducere de 58% a probabilității de a dezvolta declin cognitiv la cei care foloseau tehnologii zilnic. În plus, s-a observat o scădere de 26% a ratei de declin cognitiv de-a lungul timpului, ceea ce sugerează că utilizarea tehnologiilor digitale ar putea încetini progresul pierderii cognitive. Sunt cifre robuste, dar nu suficiente pentru a tranșa dezbaterea.

«Nu cred că [acest studiu] rezolvă complet îndoiala dintre cele două ipoteze posibile», opinează Salvador Macip, profesor de Medicină Moleculară la Universitatea din Leicester, specializat în îmbătrânire. «Găsește o asociere foarte solidă, dar demonstrează doar o asociere, nu neapărat o relație cauză-efect». Macip crede că, pentru a demonstra acest lucru, ar fi necesar să se cunoască mecanismele subiacente care leagă utilizarea tehnologiei de un declin cognitiv mai mic și suntem departe de acest lucru. Expertul nu demonizează tehnologia, ci pledează pentru integrarea acesteia în viața bătrânilor, «pentru că a nu face acest lucru i-ar izola de societate, lucru care știm că accelerează declinul cognitiv», explică el. «Dar de acolo până la a concluziona dacă tehnologia în sine ajută sau nu... Asta este mai greu de spus».

Lucrecia Moreno Royo, profesor universitar în cadrul departamentului de Farmacie al Universității CEU Cardenal Herrera, în declarații pentru portalul științific Science Media Center (SMC), evaluează foarte pozitiv prezentul studiu, care, bazându-se pe alte 57 de analize anterioare, «oferă mai multe dovezi științifice». Unul dintre aceste studii anterioare este al ei. Un studiu publicat în 2021 în care s-a observat că internetul și lectura au redus semnificativ probabilitatea unor scoruri compatibile cu un declin cognitiv la subiecții în vârstă. Dimpotrivă, variabilele de stil de viață care au fost asociate cu un risc mai mare de declin cognitiv au fost numărul de ore de televizor și lipsa somnului nocturn. Moreno se arată mai entuziastă decât Macip și crede că datele furnizate de această analiză ar putea avea consecințe. «Implicațiile pentru lumea reală trec prin utilizarea tehnologiei ca stimulare cognitivă, în mod clar», subliniază ea.

Două teorii opuse

Prezentul studiu pledează în favoarea uneia dintre cele două teorii care i-au divizat pe experții în îmbătrânire în ceea ce privește noile tehnologii. Pe de o parte, există ipoteza demenței digitale. Acest termen a fost inventat de neurocercetătorul Manfred Spitzer și vorbește despre descărcarea cognitivă pe care o realizăm atunci când ne bazăm pe tehnologie. Nu mai avem nevoie să memorăm numerele de telefon, datele de naștere sau ce drum să urmăm pentru a merge la casa unui prieten, deoarece smartphone-ul nostru ne indică acest lucru. Spitzer și alți neurologi au asigurat că delegarea acestor procese mentale către mașini a făcut să încetăm să ne mai exersăm creierul. Și că acest lucru ar avea consecințe pe termen lung. Această idee s-a unit cu concluziile anumitor studii care asociază timpul pasiv în fața ecranului cu slăbirea capacităților cognitive, în special la copii și adolescenți.

«Dar creierul prezintă diferite grade de plasticitate la diferite vârste», intervine Benge. «Cei mai tineri se află într-o fereastră critică pentru expunerile digitale, iar acest lucru justifică un studiu amănunțit pentru a vedea ce ajută sau dăunează creierelor în acest timp. Adulții în vârstă pot prezenta mai puțină plasticitate, lentoare în gândire și mai multe dificultăți în a efectua mai multe sarcini simultan. A fi în contact cu tehnologiile digitale poate ajuta cogniția persoanelor în vârstă prin încurajarea unei gândiri mai complexe», susține autorul studiului.

Acesta este exact ceea ce postulează cealaltă teorie în discuție, cunoscută sub numele de ipoteza rezervei tehnologice. A fost concepută de profesorul de neuropsihologie de la Universitatea Columbia, Yaakov Stern. Acesta a vorbit despre o absență a relației directe între gradul de deteriorare sau patologie cerebrală și manifestările clinice ale deteriorării respective, ceea ce a botezat ipoteza rezervei cognitive. Stern susține că, dacă există o conexiune neuronală deteriorată, creierul recrutează rețele cerebrale alternative pentru a o compensa. Caută un plan B. Acest lucru se aplică, mutatis mutandis, lumii tehnologice. Astfel, un mediu îmbogățit cu tehnologie poate facilita independența și funcționalitatea persoanelor în vârstă cu simptome de declin cognitiv. În primul rând, bazându-se pe tehnologie pentru ca aceasta să compenseze anumite carențe ale creierului. Poate că nu-ți amintești că aveai programare la medic luni, dar memento-ul din Google Calendar o va face pentru tine. În al doilea rând, datorită creșterii activităților mentale complexe și a conexiunii sociale pe care o presupune utilizarea zilnică a tehnologiei.

Prezenta analiză pare să se încline mai mult în favoarea acestei a doua teorii. Analizează date obiective și ajunge la concluzii convingătoare, dar o corelație, oricât de puternică ar fi, nu implică cauzalitate. În orice caz, este o ușurare să vedem că primele generații care au îmbrățișat internetul, telefoanele mobile și computerele personale îmbătrânesc cu rate de demență similare cu cele ale predecesorilor lor. Nu există, la nivel epidemiologic, nicio dată care să indice că tehnologia le-a dăunat. Și aceasta este deja o veste bună. După cum explică Barger: «Credem că acest studiu reprezintă o mică ușurare pentru pionierii digitali, în sensul că nu asistăm la un val de demență digitală».