Marisol Touraine (Paris, 66 de ani) reamintește că, în timp ce se desfășoară acest interviu, oameni mor în Africa sau America Latină din cauza reducerilor din programele de sănătate finanțate în principal de Statele Unite.

Marisol Touraine (Paris, 66 de ani) reamintește că, în timp ce se desfășoară acest interviu, oameni mor în Africa sau America Latină din cauza reducerilor din programele de sănătate finanțate în principal de Statele Unite. «Securitatea nu este doar o chestiune militară sau economică», repetă ea de mai multe ori în timpul conversației cu acest ziar din Madrid. «Cetățenilor europeni care cred că solidaritatea nu este importantă, vreau să le reamintesc că salvând vieți în sud ne protejăm mai bine», adaugă ea. Fosta ministră socialistă franceză este în prezent președinta Consiliului Executiv al Unitaid, al cărui scop este de a impulsiona accesul la tratamente pentru SIDA, malarie și tuberculoză, în principal pentru persoanele din țările cu venituri mici. Touraine a lăudat, de asemenea, voința politică a Guvernului de a paria pe «o viziune politică de solidaritate și umanism». Dacă Spania este preocupată «de reducerea fondurilor pentru organizațiile care implementează cooperarea, este pentru că se amenință o viziune care pentru noi este fundamentală: aceea a unei lumi care trebuie să fie solidară pentru a fi sigură», a subliniat ea.

Întrebare. Existența Unitaid are mai mult sens după reducerile de ajutor anunțate de Statele Unite?

Răspuns. Să vorbim despre sănătatea globală este mai necesar ca niciodată. În timp ce noi facem acest interviu, oameni mor pentru că nu pot obține tratament pentru tuberculoză, cancer de col uterin sau SIDA... Oameni care se bazau pe un sprijin internațional și care acum nu știu ce se va întâmpla. În ultimii 20 de ani am reușit să salvăm milioane de vieți și acum trebuie să decidem dacă aceste valori de solidaritate și umanism continuă să fie apărate. Cetățenilor europeni care cred că solidaritatea nu este importantă, vreau să le reamintesc că salvând vieți în sud ne protejăm mai bine.

Î. Ați observat deja la Unitaid impactul reducerilor de cooperare din Statele Unite?

R. Noi nu avem finanțare directă din Statele Unite, dar vedem că unele entități partenere nu mai pot lucra în aceleași locuri și în aceleași condiții. În Africa de Sud, de exemplu, au fost pacienți care au mers să primească tratamentul antiretroviral pentru SIDA și nu au putut pentru că centrul medical fusese închis, același lucru s-a întâmplat și în Kenya. Un alt caz care ne preocupă este Peru, unde ar putea avansa tuberculoza dacă nu putem menține structurile unde oamenii se prezintă. Dar vreau să insist asupra faptului că provocarea nu este cum ne vom organiza noi, ci cum vom duce oamenilor tratamentele, vaccinurile și diagnosticele de care au nevoie.

Unul nu poate spune în același timp: «nu vrem migranți și nu vrem să-i vindecăm în țările unde trăiesc». Solidaritatea nu implică faptul că toată lumea va veni aici, ci că vom încerca să creăm condiții de viață mai bune în țările care au nevoie.

Î. Și cum se vor putea duce?

R. Capacitatea de răspuns este incertă pentru că nu știm ce se va întâmpla, dar nu putem face ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Înainte de a fi o provocare sanitară, sănătatea globală este mai ales o decizie politică. De exemplu, dacă țări precum Spania și Franța au un sistem de sănătate universal, care este un lucru fundamental pentru a reduce inegalitățile sanitare și sociale și pentru ca oamenii să se poată vindeca fără să-și cheltuiască salariul, este pentru că s-a luat o decizie la nivel politic.

Î. Este naiv să credem că din această criză poate apărea o oportunitate?

R. Este iluzoriu să credem că vom putea umple golul Statelor Unite, așa, pur și simplu. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să menținem bugetele. De aceea am venit în Spania, pentru a cere acestui Guvern, așa cum cer guvernelor europene, să continue să ne finanțeze pentru a putea merge mai departe cu politicile noastre. Ceea ce este clar este că va trebui să lucrăm într-un mod mai focalizat și să mergem la esențial pentru că vom avea mai puține resurse.

Î. Ce răspuns v-au dat autoritățile spaniole?

R. Foarte pozitiv. Își mențin contribuția. Spania este un partener istoric care și-a reafirmat angajamentul în termeni financiari, dar și sprijinul politic într-un mod foarte puternic de ani de zile. Autoritățile sale vorbesc cu o voce puternică și susțin o viziune politică de solidaritate și umanism. Și, dacă Guvernul său este preocupat de reducerea fondurilor pentru organizațiile care implementează cooperarea, este pentru că se amenință o viziune care pentru noi este fundamentală: aceea a unei lumi care trebuie să fie solidară pentru a fi sigură.

Marisol Touraine, responsabilă de Unitaid, în grădinile Institutului Francez din Madrid, în aprilie 2025

Pablo Monge

Î. Este Spania o voce discordantă în acest moment de reduceri în Statele Unite și în alte țări europene?

R. Nu aș spune atât de discordantă, Spania este o voce specială. Există țări care își taie bugetele, dar care nu abandonează mesajul politic. Desigur, trebuie să ne gândim și să răspundem provocărilor de securitate militară, dar securitatea nu este doar o chestiune militară sau economică, așa cum vedem și acum cu tarifele. Dacă abandonăm cooperarea internațională, chiar credem că oamenii care nu vor avea tratament medical în țările lor vor rămâne așteptând moartea fără să protesteze? Unul nu poate spune în același timp: «nu vrem migranți și nu vrem să-i vindecăm în țările unde trăiesc». Solidaritatea nu implică faptul că toată lumea va veni aici, ci că vom încerca să creăm condiții de viață mai bune în țările care au nevoie.

Î. Ce realizări sanitare au existat în Sudul Global în ultimii ani datorită unei acțiuni comune precum cea promovată de Unitaid?

R. După covid am început să promovăm producția regională de medicamente, când am văzut că vaccinurile nu au ajuns în țările din Sudul Global. O facem, de exemplu, în Africa de Sud, Kenya, Senegal sau Nigeria. O altă chestiune la care lucrăm este cum putem crea soluții care să permită țărilor să fie stăpâne pe obiectivele lor și pe modurile pe care vor să le folosească pentru a le atinge. Adică, din inițiative locale să poată spune entităților de ce sprijin au nevoie și să fie ei cei care execută după aceea.

Noi suntem convinși că atunci când se tratează o femeie, se vindecă o familie și o comunitate pentru că ele sunt vitale în aceste grupuri umane.

Î. Unul dintre pilonii Unitaid este sănătatea feminină. Femeile vor fi mai prejudiciate de aceste reduceri?

R. Ca întotdeauna, cei mai vulnerabili plătesc prețul cel mai mare. Iar femeile se află în acest grup. Ne îngrijorează că vor rămâne pe locul doi, când pentru noi sunt prioritare. De exemplu, 90% dintre decesele femeilor în timpul nașterii se produc în Sudul Global. Noi suntem convinși că atunci când se tratează o femeie, se vindecă o familie și o comunitate pentru că ele sunt vitale în aceste grupuri umane. O femeie pe care o îngrijim, este o femeie care îngrijește o comunitate.

Î. Obiectivul dumneavoastră este ca medicamentele să fie accesibile tuturor și ca prețul să nu fie un obstacol. În cazul HIV, lenacapavir ar putea fi o revoluție. Cum negociați cu producătorii?

R. Este o negociere asupra brevetelor care derivă într-o alta asupra prețului pe care l-ar avea în țările din Sud. În acest caz, este un proces care a început înainte ca medicamentul să fie disponibil în vreun loc și care este în curs. Dar da, acest medicament este o revoluție. Avem o oportunitate istorică de eliminare potențială a unei boli cu o injecție la șase luni sau la un an. Nu știu în ce termen ar putea avea loc acest lucru, dar există o perspectivă și trebuie să avem resursele pentru a implementa această revoluție, pentru că are un cost.

Î. Din nou resursele...

R. Clar, pentru că ceea ce se întâmplă în lume acum nu amenință doar ceea ce am realizat în ultimii 20 de ani, ci și ceea ce știm că putem face în următorii 20.

Î. Organizația dumneavoastră a fost, de asemenea, pionieră în studiul impactului sistemelor de sănătate asupra schimbărilor climatice.

R. Da, a fost foarte interesant, pentru că am luat exemplul a 10 medicamente. Printre acestea se numără unul, cel mai folosit împotriva HIV, dolutegravir. Este o pastilă de câteva miligrame, care este luată zilnic de milioane de oameni, iar fabricarea sa anuală reprezintă emisii de carbon identice cu amprenta de carbon a orașului Geneva. Nu este că sistemul de sănătate este cel mai poluant, emisiile sale nu ajung la 5% din total, dar merită să încercăm să le reducem. Și am văzut că modificând unele lucruri în fabricarea acestui medicament fără cheltuieli suplimentare am putea să le diminuăm cu 40% și cu investiții suplimentare, până la 70%. A fost prima dată când s-a analizat ceva de genul acesta și că s-au dat soluții. Mesajul nostru este că grija față de oameni trebuie să ne permită și să avem grijă de planetă.