Acum că la Roma poate fi văzută o mare expoziție Caravaggio (până pe 6 iulie la Gallerie Nazionali din palatul Barberini), este interesant să ne concentrăm pe un aspect special și mai puțin cunoscut al operei maestrului lombard: copiile care au fost făcute în epoca sa după tablourile sale.

În Spania au ajuns de-a lungul istoriei, în diferite epoci, până la 10 dintre aceste reproduceri, deși doar patru se mai află în prezent în țară: două la Madrid, una la Valencia și a patra, de calitate inferioară, la Toledo. Majoritatea acestor opere au fost aduse de vicereii din Napoli din cauza imposibilității de a obține un original. Uneori, aceste copii erau făcute chiar de geniu, alteori nu. Călătoria celei mai vechi reproduceri prezente astăzi în Spania începe la Roma, oraș în care Caravaggio a trăit aproximativ 14 ani, și se termină la Madrid, lângă Muzeul Prado. Este vorba despre o Sfântă Ecaterina depusă de pinacotecă la mănăstirea San Jerónimo el Real. Nimeni nu știe cu exactitate cum a ajuns între 1610 și 1620, dar este acolo. Poate că a pictat-o Bartolomeo Cavarozzi (1587-1625). Întâmplări ale artei, originalul este expus la câțiva metri distanță, în colecția Thyssen-Bornemisza, și a fost achiziționat de baron în 1934 dintr-o galerie din orașul elvețian Lucerna. Istoria le-a adus împreună, ca două surori rătăcite timp de secole (deși va trebui să așteptăm ca originalul să se întoarcă de la actuala expoziție de la Roma pentru a o admira din nou la Thyssen din Madrid). Toată admirația europeană pentru lombard trece prin Spania. Contele de Villamediana (1581-1622) a fost marele său promotor. Era pasionat de artist și a ajuns să aibă originalul David cu capul lui Goliat (astăzi la Muzeul de Istorie a Artei din Viena). A comandat, de asemenea, o copie a Șapte lucrări de milostenie în Napoli în 1613 și o Madonna. Poate că cea mai mare pânză originală care a ajuns în Spania — și care a ajuns în 1976 la Muzeul Cleveland din cauza, probabil, celei mai mari greșeli comise vreodată de responsabilii patrimoniului artistic spaniol — a fost Răstignirea Sfântului Andrei, pictată în 1607, cu trei ani înainte de moartea maestrului, pentru ducele de Benavente și viceregele de Napoli. Muzeul Santa Cruz din Toledo deține o copie a operei care a fost foarte deteriorată în timpul Războiului Civil. Istoricul Gianni Papi a descoperit o alta pe care au încercat să o treacă drept originală la Amsterdam în 1610. Acum este greu de imaginat, dar trebuie să ne imaginăm ce însemna să deții o operă de Caravaggio atunci. Era artă contemporană. Pânzele sale erau bani la purtător și, dacă originalele se vindeau scump, la fel se întâmpla și cu copiile. Un trompe-l'œil de calitate putea costa o avere. Chiar și Francisco Pacheco (1564-1644), maestru și socru al lui Velázquez (1599-1660), a vândut la Sevilla o copie a Răstignirii Sfântului Petru celui de-al nouălea duce de Alcalá. Vizitatorul care se apropie în aceste zile de Real Colegio Seminario de Corpus Christi din Valencia poate contempla o altă copie a acestei opere din 1600-1601. Succesul compoziției este enorm într-un ținut saturat de Imaculate ale lui Murillo și imitatorii săi. Din Napoli, oraș în care pictorul a trăit în două etape scurte din viața sa, a plecat o altă reproducere care a ajuns și ea la Madrid. Muzeul Lázaro Galdiano păstrează o copie a Madonnei dei pellegrini (1600-1625) provenind din colecția Lazzaro di Paraggi și cumpărată la Paris la sfârșitul anului 1939. Fără Spania, geniul nu ar fi uimit acea Europă a nobililor și a mizeriei.