Ce se așteaptă cineva să găsească în Amazonia?

Ce se așteaptă cineva să găsească în Amazonia? Poate copaci? Guvernul din Parâ, condus de Helder Barbalho, a fost sensibil la această aşteptare.

Preocupat să compenseze lipsa de verde din Belém, capitala statului brazilian pe care îl guvernează, care în noiembrie va găzdui negociatori din (aproape) întreaga lume pentru COP30, a găsit o soluţie pentru oraşul care a acoperit cu ciment jungla şi pârâiele sale.

Deodată, în martie, locuitorii din Belém au văzut ieşind din asfalt creaturi ciudate de fier, cu corpul învelit în liane şi capul făcut din ghivece.

Sunt „eco-copaci”, a clarificat simplu Guvernul. Şi ce ar fi cei care rămân în cea mai mare pădure tropicală de pe planetă, dacă cei de fier sunt cei cu adevărat ecologici?, părea logic să ne întrebăm.

Mai târziu, surprins de reacţia negativă, Guvernul din Parâ i-a retrogradat la „grădini suspendate”. Indignat, poate, a încercat să arate că este vorba despre o inspiraţie îndrăzneaţă, în ton cu momentul tehnologic al lumii, şi a anunţat că structurile care imitau copaci imitau la rândul lor o invenţie arborescentă de la Singapore.

În cele din urmă, explicaţia: nu exista „sol disponibil în zonă din cauza urbanizării” şi era necesar să se garanteze puţină umbră miilor de vizitatori care vor înfrunta vara amazoniană.

Copacii sunt falşi, nu există nicio îndoială în acest sens, dar spun un adevăr profund despre mentalitatea care duce cea mai mare pădure tropicală de pe planetă la un punct fără întoarcere.

Verbul care este folosit pentru a extermina vegetaţia în oraşele amazoniene este tocmai „a curăţa”. Şi guvernatorul Helder Barbalho a „curăţat” destul.

Pentru a garanta un flux mai bun de maşini la COP30, a planificat lucrări în zona metropolitană Belém, inclusiv Avenida da Liberdade şi Rua da Marinha.

Pentru a face posibilă prima, a propus tăierea a 68 de hectare de pădure. În a doua, aproape 35 de hectare de copaci foarte reali şi adevăraşi, dintre cei care captează dioxid de carbon şi lansează râuri zburătoare spre cer, au fost doborâţi.

Elitele extractiviste din capitalele şi oraşele amazoniene apreciază tot ceea ce este flagrant artificial, tot ceea ce trece drept un fel de industrie.

Copacii sunt ceva ce trebuie măturat pentru a fi înlocuit cu ceva curat, cum ar fi „pereţii verzi” făcuţi din plante de plastic care decorează unele restaurante rafinate.

Cei care cred că este doar o kitsch subdezvoltat mai bine să fie atenţi la mediul lor sau chiar la propriul lor buric.

Conversia naturii în mărfuri pentru a câştiga bani pentru mai multe mărfuri a fost inventată în Europa. Spaniolii şi portughezii au fost cei care au adus primele fleacuri popoarelor indigene din ceea ce aveau să numească America.

Kitsch-ul colonizator este actualizat acum cu construirea de buncăre de lux pentru a se proteja de criza climatică şi de hoardele de disperaţi care vin deja cu ea.

La urma urmei, ce sunt copacii falşi pentru cei care cred că este rezonabil să creeze o lume falsă în care îşi pot menţine privilegiile intacte în timp ce planeta şi locuitorii ei se prăjesc afară?

Fără a uita că super-elita multimilionară, reprezentată de Elon Musk, vrea să colonizeze Marte.

Colapsul nu exprimă doar o criză etică, ci şi o criză estetică. Pe lângă o eventuală umbră, copacii falşi de la prima COP amazoniană ar putea deveni un monument al convertirii brutale a naturii în mărfuri care duce planeta la colaps.

O conversie pe care COP30 trebuie să găsească o modalitate de a o opri. Copacii falşi ar putea fi, de asemenea, un punct în care lobbyiştii industriei combustibililor fosili care vor veni în masă la Belém pot face selfie-uri.

Copacii falşi sunt adevărul capitalismului care va continua să acţioneze împotriva vieţii dacă nu suntem capabili să-l oprim. Traducere de Meritxell Almarza.