Franța nu a fost doar patria literară a lui Mario Vargas Llosa, a fost mult mai mult. Până la punctul în care țara și-a încălcat propriile coduri și l-a inclus în viață în biblioteca sa de autori iluștri, Pléiade, unde de obicei intră postum, și i-a oferit, de asemenea, un loc în Academia Franceză, clubul „nemuritorilor”, în ciuda faptului că nu a publicat niciodată o carte în limba patriei. Dragostea la prima vedere a avut loc în librăria Joie de lire (Bucuria de a citi), în cartierul Latin din Paris. Era anul 1959, iar Mario Vargas Llosa avea 23 de ani. În acea zi a ieșit din magazin cu o carte în mână, Madame Bovary, de Gustave Flaubert. Și-a petrecut noaptea citind și „a doua zi a decis că bucuria lui de a trăi este să scrie”. Nu știa că această poveste va fi pentru totdeauna. Mai multe informații Vargas Llosa, Barral și Balcells, trioul îndrăzneț care a reinventat literatura la Barcelona.

Anecdata, așa cum a povestit-o scriitorul, este amintită de unul dintre prietenii și referințele sale din Franța: Daniel Rondeau, care a intrat în Academia Franceză în 2019, cu puțin timp înainte ca Vargas Llosa să o facă în februarie 2023. „El îmi povestea că, atunci când a venit la Paris, a vrut să respire aerul lui Balzac, Baudelaire, Proust, că ar fi și el un scriitor de duminici și zile festive”, își amintește Rondeau într-o conversație telefonică cu Джерело новини. La Paris, în anii șaizeci, laureatul Nobel pentru Literatură a fost mai întâi jurnalist și a lucrat la agenția de presă AFP când s-a creat o zonă de știri în limba spaniolă și au început să angajeze jurnaliști sud-americani. „Mario a fost printre primii care au sosit. Eram trei, nu aveam idee ce facem, dar viața era frumoasă. El era discret și foarte muncitor”, și-a amintit pentru France Info Sergio Berrocal, unul dintre membrii acelui trio pionier. Lui Rondeau, pe care l-a cunoscut în anii optzeci, îi povestea că „conferințele de presă ale lui Charles de Gaulle erau cel mai frumos spectacol de teatru din Europa”, își amintește el. Au împărțit epoca lui Jean Paul Sartre sau Albert Camus, „o perioadă de multă stimulare, pe care a știut să o valorifice. Iubea orașul Paris. Franța și literatura sa au fost întotdeauna sursa sa de inspirație. Din Mizerabilii cunoștea toate personajele și dialoga cu ele, cu Jean Valjean sau cu Gavroche. Ei au fost cei care l-au salvat”, spune el, referindu-se la opera lui Victor Hugo.

Vargas Llosa, la Academia Franceză, în Paris. TERESA SUAREZ (EFE) Această devoțiune francofilă i-a fost corespunzătoare, mai ales în două momente cheie. Intrarea sa în Pléiade, una dintre cele mai exclusiviste colecții de cărți, de la editura Gallimard. Creată în anii treizeci, sunt selectate doar cele mai relevante opere și de aceea „de obicei intră autori postum. Mario a fost unul dintre puținii care au intrat în viață”, explică Gustavo Guerrero, editorul său timp de mulți ani la Gallimard. În biblioteca Pléiade sunt doar alți doi autori latino-americani: Jorge Luis Borges și Gabriel García Márquez. „Am fost la Barcelona să-i înmânez scrisoarea și este unul dintre momentele în care l-am văzut cel mai emoționat”, povestește Guerrero. Relația sa cu editura franceză a durat 60 de ani. „A fost întotdeauna fidel. Era amuzant pentru că avea un bun auz pentru titluri în franceză, dar în spaniolă nu suna la fel, așa că mereu ne gândeam cum s-ar putea traduce”, explică el. Pentru editorul și prietenul său, „viața lui Vargas Llosa nu este concepută fără Franța și Paris, locul unde a devenit scriitor și intelectual”. „Nu a existat, de la Jorge Semprún, un scriitor atât de legat, iar Franța i-a mulțumit pentru tot ceea ce a făcut, cu opera sa, pentru literatura și cultura patriei”.

De asemenea, i s-a recunoscut un altul dintre cele mai mari privilegii posibile pentru un intelectual: intrarea în Academia Franceză. A fost în februarie 2023. A devenit primul autor care, fără a fi publicat o carte în franceză, a obținut un loc în „clubul nemuritorilor”, așa cum sunt numiți academicienii. Sunt 40 de membri, misiunea lor este să vegheze asupra limbii și acolo figurează mituri de talia lui Molière, Balzac, Camus, Baudelaire sau Gustave Flaubert. Rondeau a fost cel care l-a sunat pentru a-l informa. „El era la Madrid, a explodat de bucurie. După câteva zile m-a sunat să mă întrebe dacă totul este o glumă”, povestește el. În ziua în care a preluat funcția, după discursul său, i-a mărturisit prietenului său: „Astăzi este cea mai bună zi din viața mea literară”. Rondeau i-a dat replica la ceremonie: Vargas Llosa a lăudat tot ceea ce i-a oferit Franța și literatura sa, iar prietenul său a subliniat la rândul său tot ceea ce scriitorul a adus țării. „Vargas Llosa mi-a promis că va participa la ședințele academicienilor și a făcut-o, a luat-o în serios. Venea la fiecare 15 zile. Se așeza în spatele meu și a început o nouă carte pe care o scria în localul librăriei Academiei. Când am fost ales membru, în 2019, i-am spus soției mele: știu că următorul care va intra va fi Mario”, povestește el.

În Franța, Vargas Llosa a avut astfel trei case: Gallimard, La Sorbona, unde a ținut câteva conferințe, și Academia Franceză. „Îi datorăm ceva foarte important. O întreagă generație de scriitori eram disperați de ficțiune, care era foarte teoretizată. Mario, ca Gabriel García Márquez și Milan Kundera, ne-au redat dragostea pentru ficțiune. Mario a fost capul de afiș”, spune Rondeau. „Poziția sa, ca romancier, intelectual angajat și chiar incursiunea sa politică, provin din modelul francez”, spune editorul său Gustavo Guerrero. Vargas Llosa a iubit Franța și Franța l-a iubit pe Vargas Llosa, într-un gest de reciprocitate pe care țara nu îl acordă de obicei oricui, ci doar celor mai înalți francofili. Președintele Emmanuel Macron, care l-a invitat la cină la Élysée când a intrat în Academie, a spus săptămâna aceasta că „Vargas Llosa este Franța”. Mass-media naționale au lăudat ceea ce autorul, un tânăr care a venit îndrăgostit de Paris și nu a putut dormi citind Madame Bovary, a ajuns să însemne pentru Franța. Atât de mult încât va fi în La Pléiade și în Academie alături de Gustave Flaubert, unde este loc doar pentru nemuritori.