De ce rechinii mușcă oamenii? Autoapărarea este una dintre explicații

De zeci de ani, rechinii sunt portretizați ca ucigași în serie. Faima proastă a rechinilor este disproporționată în raport cu numărul de atacuri pe care le comit asupra oamenilor. Se înregistrează, de obicei, aproximativ 100 de mușcături pe an în întreaga lume, iar 10% dintre ele sunt mortale. Un scenariu foarte diferit de ceea ce prezintă filmul mitic «Fălci», din 1975, care a alimentat un stigmat nedrept care persistă până în prezent. Temuți de majoritatea oamenilor, adevărul este că acest pește mare care se deplasează prin mare în mod silențios, timid și care rareori vânează în grup, nu mușcă doar pentru a-și apăra teritoriul și a concura cu semenii săi. Instinctul de supraviețuire este un alt factor suplimentar: sunt mușcăturile în legitimă apărare legate de o acțiune anterioară comisă de un om, pe care animalul o interpretează ca pe o agresiune.

Acest lucru reiese dintr-un studiu condus de Eric E. Clua, cercetător la Universitatea Paris Științe și Litere, publicat vineri. Această nouă analiză, care compară observații mondiale și altele realizate în Polinezia Franceză datorită abundenței sale de viață marină, evidențiază această variabilă puțin studiată care provoacă mușcătura rechinului: autoapărarea. Leziunile sunt superficiale deoarece animalul nu caută hrană, ci propria protecție: nu este letală, deși violentă. Mușcăturile în căutarea hranei se caracterizează printr-o extracție semnificativă de carne și o mortalitate ridicată din cauza hemoragiilor. «Fie intenționat sau nu, oamenii sunt responsabili pentru aceste mușcături. Chiar și prin simplul fapt că se află în mare, care este regatul rechinilor», explică Clua pentru Джерело новини.

Deși comportamentul defensiv a fost observat la păsări mari, precum casuarii, și mamifere terestre, precum urșii, nu a fost documentat în detaliu la rechini. Pentru aceasta, cercetătorii au comparat mușcăturile de rechin din baza de date a Arhivelor Globale de Atacuri de Rechin, cu aproximativ 7.000 de mușcături înregistrate din 1863. S-au concentrat pe mușcăturile legate de activități care ar putea apropia oamenii de rechini — pescuitul subacvatic și altele în care pătrund pe teritoriul lor — și care au fost diferențiate între cele provocate și cele neprovocate.

Descoperirile, publicate în revista Frontiers in Conservation Science, indică faptul că un total de 322 de mușcături care au avut loc în lume ar fi putut fi motivate de autoapărare, cu o rată de letalitate de 3,2%. Acestea sunt provocate în principal de specii de rechini costieri de dimensiuni medii (mai puțin de 3 metri lungime), cum ar fi rechinul cu vârfuri negre (Carcharhinus melanopterus) sau rechinul gri (Carcharhinus plumbeus).

În arhipelagul polinezian, format din 118 insule, au fost înregistrate mușcături de rechin din 1940. Cu toate acestea, înregistrările Centrului de Cercetare Insulară și Observator al Mediului, care includ informații fiabile, încep mai târziu: între 2009 și 2023. În acești 15 ani, au fost documentate 74 de mușcături, dintre care patru în autoapărare, ceea ce indică o prevalență de 5%.

În Polinezia Franceză, există activități care provoacă acest comportament de autoapărare, cum ar fi pescuitul cu plasă fixă (pentru capturarea tonului roșu) și pescuitul cu harpon (care se realizează cu un cârlig), care nu sunt uzuale în alte locuri. Dar și alte tipuri de pescuit, cum ar fi cel recreativ — foarte popular în țări precum SUA și Australia —, pot suscita aceste mușcături, motiv pentru care «comparația este legitimă, deși indirectă», adaugă autorul principal al cercetării. Colectarea acestor date la scară globală în mod exact este încă dificilă.

Anumite specii de rechini bentonici (cum ar fi rechinul covor, în Australia) pot reacționa instinctiv atunci când oamenii calcă pe ei în mod neintenționat, deoarece au tendința de a se așeza pe nisip ca pisicile de mare. «Este recomandabil să nu se acorde ajutor unui rechin în pericol, deoarece nu va percepe neapărat pozitiv această acțiune umană», susține expertul.

Niciuna dintre mușcăturile analizate nu a fost precedată de un comportament agonistic anormal al rechinului (al cărui scop este de a răni un altul), cum ar fi coborârea pieptului sau înotul cocoșat. Oamenii de știință din studiu pun la îndoială practica de a eticheta toate mușcăturile de autoapărare «atacuri».

Printre cele mai amenințate animale

Pentru unele culturi, cum ar fi în Polinezia, rechinii sunt considerați animale sacre sau tāura-totem și gardieni ai insulelor. Sunt navigatori care au un rol important în viața și cultura oamenilor. Această perspectivă a limitat istoric exploatarea lor în acea parte a lumii.

Rechinii din Polinezia sunt protejați, deși pescarii locali nu respectă întotdeauna această reglementare. În general, tradițiile insulare integrează natura și cultura, legând lumea spirituală și cea umană. Se spune că toate elementele marine sunt descendenți ai zeului Tangaroa, care a permis prima viață în atolii, insule în formă de inel scufundate în ocean și înconjurate de recife de corali.

Și în ciuda măsurilor de protecție globale în creștere, aceștia figurează printre cele mai amenințate animale din lume. Motivele sunt variate: cererea pentru aripioarele lor este o afacere foarte profitabilă în Asia, la care se adaugă capturarea incidentală și piața în creștere a cărnii de rechin, care a produs moartea a milioane de astfel de animale.