Blocul francofon al Quebecului și unitatea Canadei

Bastonul francofon al Quebecului are propria sa reprezentare în Parlamentul de la Ottawa datorită partidului Blocul Quebechez (mai există un alt partid separatist, dar limitat la provincie). Sondajele rezervă un discret loc al treilea, foarte detașat, pentru Bloc, care a obținut 33 de mandate în alegerile din 2021. Dar faptul că Quebec joacă un rol cheie atât în alegeri, cât și în conflictul cu SUA este demonstrat de două date: este a doua provincie cu cele mai multe locuri în Parlamentul canadian (78), doar în spatele Ontario (122), iar 73% din exporturile sale au avut ca destinație SUA în 2024. Eforturile lui Trump de a pedepsi economia Canadei au avut efectul deloc surprinzător de a unifica o țară diversă într-o cauză comună. Sondajele relevă că una dintre cele mai mari explozii de patriotism se înregistrează în Quebec, o regiune care în ultimul jumătate de secol a organizat două referendumuri de independență. La meciul de hochei dintre selecționatele SUA și Canada, disputat în februarie, participanții au intonat imnul național cu pasiune… deși întâlnirea se desfășura la Montreal, principalul oraș din Quebec (apoi publicul l-a huiduit în mod convenabil pe cel american). Există magazine care vând covrigi cu culorile steagului, iar în vitrinele și rafturile afacerilor coexistă însemne canadiene cu cea a florii de crin, cea quebecheză.

«Amenințările președintelui Trump, atât ideea de a transforma Canada în al 51-lea stat american, cât și impunerea de taxe vamale asupra produselor pe care Canada le exportă în SUA, au schimbat complet dinamica alegerilor. Întrebarea la urne este clar cine reprezintă cea mai bună opțiune pentru a gestiona relația cu Trump. În acest context, Blocul Quebechez și liderul său, care evident nu poate aspira să devină prim-ministru al Canadei, sunt automat marginalizați», afirmă André Lecours, expert în naționalisme de la Universitatea din Ottawa. «Trebuie de asemenea semnalat că schimbarea de direcție din Statele Unite ridică o problemă structurală, în opinia mea importantă, pentru mișcarea independentistă din Quebec, deoarece devine mult mai puțin clar cu cine ar putea face comerț dacă ar fi independent. În ultimul referendum din 1995, răspunsul la această întrebare a fost Statele Unite. Acum, nimic nu este mai puțin sigur decât asta», adaugă el.

Fractura provincială este un fapt, cu diviziuni crescânde în toată țara — de asemenea, revendicări de suveranism economic în vest, bogat în petrol — și o informație curioasă: viziunea pozitivă a Quebecului (încredere în economie, instituții, libertăți, viitor) față de sentimentul mai sumbru din restul țării. Amenințarea tarifară la principalele sectoare economice provinciale (oțel, aluminiu, silvicultură, manufactură) a frânat separatismul, ca și cum toți ar fi foarte conștienți că un Quebec independent poate exista doar dacă există Canada. În doar două luni, între decembrie și februarie, procentul quebechezilor care se declară mândri sau foarte mândri că sunt canadieni a crescut cu 13 puncte, până la 58%. Tendința îngrijorează Blocul, în creștere în intenția de vot în toamnă și astăzi în urmă. La o săptămână de votul final, luni, Blocul avea un sprijin de 25% în Quebec și între 5% și 6% la nivel național, ceea ce ar putea să-l lase cu jumătate din deputați în legislatura viitoare. «Dacă obține mai puțin de 25 de mandate, va fi o înfrângere, dar dacă scade sub 20, o prăbușire», arată Guy Laforest, de la Universitatea Laval, pentru care «Quebec are doar o carte bună de jucat, cea a Canadei». Votul suveranist este, mai ales, imprevizibil: în alegerile din 2011, a trecut de la 47 de mandate la doar patru.

O mână întinsă și alegerile provinciale

În Quebec, liberalii lui Mark Carney încearcă să recupereze terenul pe care l-au pierdut în ultimele două alegeri. Simpatiile crescânde față de actualul prim-ministru — în ciuda nivelului său discret de exprimare în franceză, care în alte circumstanțe ar fi fost un handicap, dacă nu o dezaprobare — îngrijorează peste măsură Blocul, care a întins o mână liderului liberal ca strategie pentru a nu pierde mai multe voturi, precum și pentru a avea spatele acoperit față de ceea ce s-ar putea întâmpla cu SUA. Fondat în 1991, Blocul Quebechez este un partid din sfera federală care caută să creeze condițiile pentru independența acestei provincii, deși funcționează în practică ca apărător al intereselor quebeze în Parlamentul de la Ottawa. Liderul său, Yves-François Blanchet, a manifestat că este dispus să unească forțele cu Carney pentru a face față SUA, cu condiția ca premierul liberal să recunoască diverse elemente distinctive ale Quebecului. Blanchet se referă, printre altele, la apărarea limbii franceze și a laicității — un punct fundamental al programului bloquist — precum și la salvgardarea producției de aluminiu și gestionarea ofertei în lactate și produse avicole. Cu toate acestea, oferta sa de colaborare a fost oarecum umbrită în această săptămână de polemica pe care a provocat-o afirmând că Canada este «o țară artificială», un argument clasic suveranist. «Facem parte, ne place sau nu, dintr-o țară artificială cu foarte puțin sens numită Canada», a spus vineri, un discurs clar intern pentru sângerarea de voturi blochiste către liberali.

Alegerile provinciale din Quebec sunt programate pentru octombrie 2026. Grupul independentist la acel nivel este Partidul Quebechez, care a guvernat în diferite perioade de la fondarea sa în 1968 și a convocat două referendumuri secesioniste, în 1980 (nu s-a impus cu 59%) și în 1995 (federaliștii au câștigat cu 50,5%). Liderul său, Paul Saint-Pierre Plamondon, a afirmat în martie că proiectul independentist încă mai are loc. Plamondon a subliniat că argumentele utilizate de Canada pentru a exclude transformarea într-un stat al SUA pot fi aplicate în egală măsură cazului quebechez în raport cu federația canadiană. Acea dată din octombrie 2026 poate fi perioada de grație de care dispune Carney, prezumtiv câștigător al alegerilor generale, pentru a potoli sau, dimpotrivă, a încuraja pulsiunea separatistă. «Va fi fundamental să ascultăm discursul său de la tron [cum este denumită prezentarea oficială a programului de guvernare]. În alegerile din 2015, 2019 și 2021 pe care le-a câștigat Justin Trudeau, nu a existat nicio mențiune despre federalism în Quebec», explică Laforest. «Spre deosebire de Trudeau, al cărui model era cel al unei țări postnaționale fondată pe o bază multiculturală [a imigrației] și o relație specială cu popoarele indigene, Carney se va concentra pe conceptul de națiune fondată pe moștenirile sale franceză și britanică. Are 18 luni înainte să-și demonstreze intențiile», conchide profesorul de la Universitatea Laval.

Tensiuni în Vest și consolidarea legăturilor pancanadiene

În timp ce suflul suveranist pare să se potolească în estul țării, se ridică voci furioase în vest, dar nu dintr-un motiv identitar, ci pur economic. «Există multă nemulțumire în vestul țării, în principal în Alberta și Saskatchewan, față de Guvernul federal atunci când este format de Partidul Liberal. Există o lungă istorie de alienare care este strâns legată de controlul resurselor naturale», mai ales petrolul, explică Lecours, de la Universitatea din Ottawa. «Acest sentiment de alienare este puternic influențat de politica partizană, adică se consideră că Partidul Liberal din Canada este parțial și favorizează Quebecul și Ontario, și că apără politici energetice și de mediu care dăunează economiei din Alberta și Saskatchewan. Există chiar și o mișcare foarte mică care favorizează independența Albertei sau, în contextul actual, aderarea acesteia la Statele Unite. Aceste tensiuni se vor înrăutăți dacă se va forma un nou Guvern liberal la nivel federal». Liberalul Jean Chrétien, prim-ministru între 1993 și 2003, a declarat râzând pe 17 aprilie: «Donald Trump ne-a ajutat atât de mult să ne unim țara încât voi propune să primească Ordinul Canadei». Quebechezii arată, de asemenea, un efort deosebit în acest efort de a consolida legăturile pancanadiene și de a face față ofensivei de la Washington. Dar necunoscuta acelor promotori ai aderării Albertei, un fenomen rezidual, dar care într-un moment convulsiv ca acesta poate arde ca iasca, poate aduce multe surprize pe ambele părți ale frontierei.