În câteva cuvinte
Articolul analizează Operațiunea Catalonia, o schemă clandestină pusă la cale de oficiali guvernamentali, politicieni și alte persoane pentru a submina rivalii politici în timpul crizei catalane din 2017. Autorul argumentează că această operațiune reprezintă o pată pe democrația spaniolă și că impunitatea celor implicați este inacceptabilă. El subliniază necesitatea asumării responsabilității pentru a depăși definitiv criza și pentru a restabili încrederea în sistemul de justiție.
Criza catalană din 2017 a pus la încercare democrația spaniolă
Criza catalană din 2017 a pus la încercare democrația spaniolă, iar rezultatele nu au fost cele mai bune. Sistemul democratic a avut un eșec sistemic care a afectat Guvernul, justiția, forțele de securitate și mass-media. O parte importantă a opiniei publice a avut o reacție intolerantă și exclusivă, impunându-se ideea că liderii independențiști au dat o lovitură de stat și că singura soluție este aplicarea sancțiunilor penale. În loc de dialog și negociere, s-a mers pe confruntare și impunere.
Independențiștii au recurs la un unilateralism injustificabil, fără legitimitate populară, iar liderii lor au ajuns la închisoare cu condamnări lungi. Guvernul de stânga a făcut pași importanți pentru a redresa situația, grațiind condamnații, modificând reglementarea infracțiunii de sedițiune și aprobând o lege a amnistiei. Situația din Catalonia este acum complet diferită față de anii de vârf ai procesului independentist.
Operațiunea Catalonia rămâne o problemă nerezolvată
Cu toate acestea, Operațiunea Catalonia rămâne o problemă nerezolvată. În timpul conflictului, a avut loc o operațiune clandestină pentru a elimina rivalii politici, orchestrată de înalți oficiali ai Guvernului Mariano Rajoy, lideri ai Partidului Popular, jurnaliști, forțe de securitate, servicii de informații și personaje controversate precum comisarul Villarejo. Această schemă reprezintă o pată uriașă pe democrația spaniolă.
Operațiunea Catalonia a implicat fabricarea de scandaluri prin intermediul unor rapoarte false, cu scopul de a submina reputația politicienilor și oamenilor de afaceri catalani. Participanții au avut nevoie de complicitatea polițiștilor și jurnaliștilor. Multe dintre aceste scandaluri false au fost concepute în Ministerul de Interne, condus de Jorge Fernández Díaz. Maria Dolores de Cospedal, secretarul general al Partidului Popular de la acea vreme, a avut, de asemenea, un rol esențial în mai multe operațiuni.
Există documente abundente care atestă aceste acțiuni: note scrise de mână, conversații înregistrate, declarații ulterioare. Înregistrări audio recente dezvăluie amploarea strategiei Partidului Popular. Într-o conversație între Cospedal și Villarejo, acesta din urmă se laudă că a reușit, datorită acțiunilor sale criminale, să reducă numărul deputaților CiU de la 62 în alegerile regionale din 2010 la 50 în cele din 2012. Operațiunea Catalonia nu a prejudiciat doar politicieni individuali, ci a interferat grav cu procesul democratic.
Este regretabil, dar nu surprinzător, că nici Partidul Popular, nici Mariano Rajoy, nici politicienii implicați în operațiune nu au recunoscut vreodată existența acestor acțiuni. Impunitatea politică este evidentă, iar impunitatea judiciară este și mai șocantă. În timp ce unii judecători depun eforturi considerabile pentru a dezvălui infracțiunile comise de Begoña Gómez sau pentru a-l urmări pe procurorul general al statului pentru divulgarea unui e-mail, Operațiunea Catalonia trece prin diverse tribunale fără a stârni interesul judecătorilor.
Această dublă măsură este revoltătoare și greu de explicat. Faptul că Operațiunea Catalonia nu a atras atenția judecătorilor timp de peste un deceniu poate fi explicat doar prin presupunerea că sistemul de justiție este în slujba unei anumite concepții a Spaniei și nu a aplicării imparțiale a legii. Unii judecători par să creadă că independențiștii au adus prejudicii patriei într-o asemenea măsură încât este justificat să se închidă ochii la denunțurile privind operațiunile ilegale ale statului.
Pentru a depăși definitiv criza din toamna anului 2017, este necesară asumarea responsabilității. Operațiunea Catalonia a fost greșită, indiferent de modul în care este privită, și este un motiv de rușine ca țară. Într-o democrație, nu se poate accepta ca un guvern și un partid politic să fie implicați în scheme murdare, în care sunt folosite fonduri secrete în mod ilegal, sunt inventate informații și sunt constrânși politicieni și oameni de afaceri. Dacă justiția a condamnat la închisoare un ministru de Interne și un secretar de stat pentru securitate pentru implicarea lor în războiul murdar împotriva terorismului în anii '90, nu are sens ca ceva precum Operațiunea Catalonia să rămână nepedepsit.
