O călătorie de coșmar într-un tren Iryo: 220 de pasageri blocați peste o noapte într-un cătun din Córdoba

Un tren operat de Iryo, care a plecat luni din Madrid la ora 10:30, trebuia să ajungă la Sevilla la ora 13:30. Cei 220 de pasageri – mulți dintre ei turiști – au ajuns abia marți la ora 10 dimineața. Aproape o zi mai târziu. Pana de curent a oprit brusc trenul la aproape 100 de kilometri de capitala Andaluziei, în mijlocul pustietății. Epuizarea se citea pe chipurile lor când au trecut prin ușa glisantă a sosirilor din gara Santa Justa, ilustrând cu greu orele de incertitudine petrecute blocați sub soarele arzător până la sosirea Gărzii Civile, nici gestul uriaș de solidaritate al locuitorilor din Mesas de Guadalora, un cătun din municipiul cordobez Hornachuelos, unde au petrecut o noapte agitată și fără niciun fel de conexiune, deoarece curentul nu a revenit decât după ora cinci dimineața. «A fost ceva dantesc», rezumă experiența Sandra Fontelo, de 49 de ani, care a petrecut weekendul la Madrid vizitând o rudă. Când trenul s-a oprit, urmând instrucțiunile responsabililor companiei, toți pasagerii au coborât. «Am văzut că la distanță era un depozit Adif și ne-am îndreptat spre el paralel cu calea ferată», explică Sandra. Acolo au rămas șapte ore fără aproape deloc apă. «Cel mai rău a fost frigul care a venit apoi și incertitudinea, pentru că nu aveam nicio conexiune», adaugă Mauricio Jiménez, patriarhul unei familii costaricană de șapte membri, aflată la finalul periplului său prin Europa. «Fără îndoială, aceasta a fost cea mai bună aventură a noastră», subliniază el cu ironie.

Pe la ora șapte seara, au apărut mai multe vehicule ale Gărzii Civile care le-au furnizat apă și sandvișuri, dar nicio soluție la situația lor dificilă. «Ne-au spus că va trebui să rămânem acolo», povestește Alejandra Rosaroli, o argentiniancă de 46 de ani cu rucsacul în spate plin de amintiri de pe Camino de Santiago, pe care tocmai îl terminase și căreia voia să-i adauge o excursie prin sudul Spaniei. În ochii ei obosiți se citește un simulacru al dezamăgirii pe care a simțit-o când agenții nu le-au oferit nicio alternativă pentru a ieși din abandonul în care se aflau. Cu toate acestea, aproape două ore mai târziu, în jurul orei 20:30, li s-a confirmat că se pot deplasa la Mesas de Guadalora, la doar un kilometru distanță. Gărzile civile în vehiculele lor și un lucrător Adif, care se deplasase acolo cu al său, i-au transportat la sala de festivități a satului. Nu se așteptau ca după frigul din depozit să găsească căldura celor 400 de locuitori. «Au adus scaune și saltele de acasă, au deschis casa rurală pentru familiile cu copii mici. Cum s-au purtat», își amintește Sandra, în singurul moment în care oboseala i se evaporă de pe chip.

Cei 220 de pasageri primesc mâncare de la locuitorii din Mesas de Guadalora (Córdoba) care aduseseră scaune, saltele, mese și hamace de acasă pentru a petrece noaptea. foto.Sandra Fontelo

«De la pană, în piața satului se comenta că un tren a rămas oprit, apoi se spunea că situația a fost rezolvată, dar în ultimul moment s-a confirmat că vin aici. A fost multă confuzie», explică de la telefon José Luis Cumplido, care conduce Kiosko-Bar El Chiringuito, în Mesas de Guadalora. «Am organizat sala de festivități în câteva secunde. Fiecare a adus de acasă scaune, mese, hamace, pături… și apoi cateringul pe care îl avem în sat s-a mobilizat și s-a apucat să facă mâncare», spune primarul, Eugenia Moreno, profund emoționată de generozitatea locuitorilor săi. Și ei, care erau cufundați în întuneric de la pană, nu au ezitat să le gătească supă și macaroane sau să le aducă prăjituri și cafea. «Cei care aveau case rurale le-au oferit, cei care aveau un pat, de asemenea, și notam unde rămâne fiecare», explică Moreno. Au adus chiar și generatoare pentru a încerca să le ofere lumina de care ei nu dispuneau. «De ce ne-ar fi trebuit nouă dacă tot satul era în piață cu ei?», spune primarul. Deconectați, fără electricitate, dar cu mâncare bună, călătorii au putut suporta o parte din noapte. Dar nu cu multă liniște. Pentru că pe la ora patru dimineața, agenții le-au comunicat că trebuie să se întoarcă la tren, deoarece acesta urma să fie mutat la Madrid. «Acolo ne lăsasem bagajele», își amintește Mauricio. Așa că, din nou, s-au urcat cu toții în mașinile Gărzii Civile și în cele ale vecinilor care s-au oferit voluntari să se întoarcă pe câmpul cordobez. Dar, odată ajunși acolo, au fost somați să se întoarcă, deoarece avusese loc o schimbare de planuri. La întoarcere, au avut cel puțin vestea bună că curentul revenise în sat, dar haosul și incertitudinea au revenit și ele. «Ni s-a spus că cei care vor să se întoarcă la Madrid trebuie să se întoarcă la tren, deoarece va pleca spre acolo și că ceilalți vor trebui să se descurce singuri», indică Sandra, deși aproape imediat prima opțiune a fost din nou exclusă.

Cu toată oboseala acumulată și fără a se disipa incertitudinea, mulți dintre călători au căzut într-o descurajare totală. «A fost un sentiment de abandon teribil. Dar nu avea nimeni să se ocupe de noi?», relatează Rosalía. Unii locuitori ai satului au profitat și de această descurajare și disperare, oferindu-se să-i ducă pe pasageri la Sevilla pentru 50 de euro. «Cel puțin nu erau cei 200 pe care i-a cerut taximetristul din sat», subliniază Sandra.

Mândrie și incertitudine pe traseul Málaga-Madrid

Mai mulți dintre cei 300 de pasageri ai trenului care făcea legătura între Málaga și Madrid după ce s-a oprit în Brazatortas (Ciudad Real) din cauza penei de curent. / FOTO CARMEN MARTÍN

În cele din urmă, cu puțin timp înainte de ora nouă dimineața, li s-a confirmat că toți se vor putea întoarce la Sevilla. «Locuitorii au făcut din nou o caravană pentru a-i duce la tren», își amintește primarul. Înainte de convoiul lor, trebuise să se aștepte ca alți 300 de pasageri, blocați și ei în provincia Córdoba, să-și reia traseul de la Málaga la Madrid. Unul dintre ei a fost Carmen Marín, care s-a urcat într-un tren operat de Ouigo luni la ora 11:15 și 24 de ore mai târziu se afla încă în el. Au rămas blocați la 20 de kilometri de municipiul Brazatortas, în provincia Ciudad Real. «Echipajul a decis să oprească la substația Adif din Venta Inés, deoarece era un loc spațios, plat și avea umbră. Nimeni nu știa cât timp vom sta acolo și era bine un minim de confort pentru a ieși puțin din vagoane», explică Carmen încă de pe scaunul ei, puțin obosită «și deja oarecum plictisită după atâtea ore». Fără acoperire telefonică sau internet, ea și colegii ei de călătorie au rămas complet izolați până când pe la mijlocul după-amiezii câțiva tineri au găsit întâmplător un vecin al satului în apropiere. El i-a anunțat pe ceilalți locuitori și mai târziu au sosit mai multe vehicule în zonă pentru a le aduce mâncare. Cu ei, au putut transfera și în localitatea manchega persoanele în vârstă și copiii cu familiile lor care au dorit acest lucru. «Cel mai rău este că nu existau informații și da, multă incertitudine», spune ea. Majoritatea pasagerilor – aproximativ 250 de persoane – au decis să rămână în tren. Și-au potolit foamea cu alimentele pe care le-au adus din municipiu și, când s-a lăsat noaptea, s-au descurcat cum au putut să doarmă. La scurt timp după miezul nopții, lumina a revenit, așa că, câteva minute mai târziu, s-au deplasat spre sud până la Villanueva de Córdoba, unde au petrecut toată dimineața. «La prima oră, în jurul orei șase, a venit Crucea Roșie și ne-a dat o rație de mâncare de persoană», relatează femeia. La acea oră a revenit acoperirea și atunci au aflat că trenul lor este unul dintre cele trei care încă nu fuseseră evacuate. «La scurt timp după aceea, au venit vecinii din Villanueva să ne aducă mai multe mic dejunuri, precum și efective ale Poliției Locale, Protecției Civile și Gărzii Civile. Pe UME nu am văzut-o», subliniază Carmen care, în sfârșit, a văzut cum trenul a început să se miște spre Madrid în jurul orei 11:00 dimineața. «Dar merge foarte încet pentru că trebuie să fie mult trafic pe șine, sperăm să ajungem la ora prânzului», subliniază ea. «Senzația este de mândrie, deoarece eu nu m-am enervat și am încercat să ajut tot timpul. Dar, în general, toți oamenii din tren au fost foarte bine și, de asemenea, locuitorii satelor, care ne-au ajutat foarte mult», conchide ea.