Noul Papă va purta una dintre cele trei haine talare create de un croitor din Roma

Noul Papă ales în conclavul care începe pe 7 mai, când va fi prezentat lumii de la balconul bazilicii Sfântul Petru, va purta unul dintre cele trei costume pe care Raniero Mancinelli le are pe masa micului său atelier de pe strada Borgo Pio din Roma, la doi pași de Vatican. Acest croitor de 86 de ani, care refuză să se pensioneze, confecționează în aceste zile, într-un ritm frenetic, haina talară albă a viitorului Pontif. O pregătește, așa cum dictează tradiția, în trei mărimi diferite, dintr-o chestiune practică: nu se cunoaște constituția succesorului lui Francisc. «Noul Papă va purta haina care i se potrivește cel mai bine», spune Mancinelli, cu metrul agățat de gât, în timp ce merge dintr-o parte în alta a atelierului de croitorie, care se conectează cu magazinul în care se vând tot felul de accesorii și veșminte religioase.

Cu câteva zile înainte de începerea conclavului, mica croitorie Mancinelli Clero este arhiplină. În fața tejghelei se adună cardinali, preoți care au nevoie de un guler nou, turiști care caută să ia cu ei un suvenir, pelerini ai Jubileului și un șir de jurnaliști și fotografi. Mancinelli îi servește pe toți cu amabilitate și un zâmbet. Între un client și următorul, și între un interviu și altul, se întoarce în atelier și dă o cusătură la ultima haină telară pe care o mai are de terminat. «Dacă mă lăsați să o termin, va fi gata la timp», glumește el. Și continuă să finiseze un tiv al acestei țesături imaculate de lână ușoară, aceeași pe care a folosit-o pentru a-l îmbrăca pe Papa Francisc. «Totul se face manual», precizează el. Și explică faptul că, în condiții normale, confecționarea unei sutană papale îi ia în medie cinci sau șase zile. Prima a fiecărui Papă se face «pe nevăzute», deoarece nu se cunosc încă gusturile purtătorului. Următoarele încearcă să se adapteze preferințelor fiecărui Pontif, pe cât posibil, mai ales în ceea ce privește tipul de țesătură, deoarece estetica abia se poate schimba. «Benedict al XVI-lea ne cerea țesături mai groase pentru că era friguros, îi plăceau lânile și mătăsurile prețioase; Francisc, în schimb, prefera țesături mai ușoare, simple și mai puțin costisitoare», împărtășește croitorul. Și aruncă o privire la coperta unui ziar de săptămâna trecută pe care o are pe masă, în care se anunță moartea lui Francisc. «Sutana pe care o poartă în această fotografie este a mea, am recunoscut-o imediat după micile detalii din zona butoanelor», se laudă Mancinelli, care a fondat această afacere în 1962 și a început să îmbrace Papii în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea.

Croitorul Raniero Mancinelli, la tejgheaua magazinului său din apropierea Cetății Vaticanului. Mancinelli a studiat de mic într-o școală salesiană, unde a învățat tradiția eclesiastică, care lasă puțin spațiu inovației, și în materie de croitorie a veșmintelor clerului. Are 70 de ani de când coase pentru cler și nu se gândește la pensionare. La început, elabora costume pentru preoți, care ulterior au devenit episcopi și mai târziu au ajuns cardinali și au transmis din gură în gură calitățile confecțiilor sale, până când faima sa a ajuns la urechile unui Papă. Pe peretele atelierului său atârnă o fotografie în care strânge mâna lui Francisc, în timp ce amândoi zâmbesc. Cu argentinianul menținea o relație «foarte cordială». «Întotdeauna îmi zâmbea, părea mai mult un frate decât un Papă», își amintește el. Și subliniază cât de complicat era să-i vândă ceva dincolo de veșmintele esențiale. «Am încercat să-l conving, în zadar, ca măcar vara să poarte pantaloni albi sau deschiși sub haina talară, eu puteam să-i fac cu țesătură ușoară, dar nu a fost chip, întotdeauna îi purta pe ai săi negri», punctează el.

Raniero Mancinelli ține un guler în magazinul său de pe strada Borgo Pio din Roma, în apropierea Cetății Vaticanului. Raniero Mancinelli arată o copertă a ziarului «L'Osservatore Romano» cu o fotografie a Papei Francisc, în care recunoaște sutana papală pe care o poartă ca fiind una dintre lucrările sale. Două dintre croitoresele atelierului Mancinelli lucrează la o haină talară neagră pentru un cardinal. Mancinelli a fondat această afacere în 1962. Astăzi, în magazinul său se adună cardinali, preoți, turiști și jurnaliști. Raniero Mancinelli are 70 de ani de când coase pentru cler și nu se gândește la pensionare. În croitoria Mancinelli se fabrică sutane și casule pentru preoți, cardinali și papi de zeci de ani. Detaliu cu un manechin în croitoria Mancinelli, de pe strada Borgo Pio din capitala italiană.

Antonio Arellano, fondatorul atelierului de pantofi artizanali Arellano, de pe strada Borgo Pio din Roma. Antonio Arellano, care a fabricat pantofi pentru Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, a scris o carte intitulată «Cizmarul Papei», pe care o vinde în magazinul său. Daniel Arellano, fiul lui Antonio, a continuat tradiția familiei și are propriul atelier de pantofi, în care repara pantofii ortopedici ai Papei Francisc.

Agitația este constantă în aceste zile în micul său magazin. Două angajate cos de o parte și de alta a tejghelei nasturii roșii ai unei haine talare negre pentru un cardinal, în timp ce alta servește un client și îi explică cum să spele stola pe care tocmai a cumpărat-o. O altă vânzătoare răspunde la telefon: «Trebuie să închid, căci e plin de lume», își cere scuze. Un turist indian intră în magazin și cere să facă o fotografie cu croitorul, pe care l-a văzut pe YouTube. Un prelat vine să ridice o bandă pe care o comandase săptămâna trecută și probează mai multe solideo de culoare roșu amarant până găsește mărimea potrivită. Unul dintre mulții cardinali care trec în aceste zile pe la magazinul lui Mancinelli ar putea fi noul Pontif. El povestește râzând, cu un aer enigmatic: «Un cardinal a venit acum câteva zile să-mi ceară o sutană roșie, care este cea pe care o poartă purpurările, și i-am spus: «Eminență, nu v-o fac roșie, pentru că dacă după conclav trebuie să schimbați culoarea și să o purtați albă, ce veți face cu ea?». Râdea și spunea «nu, nu, nu», dar a acceptat sfatul meu. Cine știe?».

Mila de aur a modei clericale

Strada Borgo Pio din Roma și împrejurimile sale formează un fel de milă de aur a modei clericale din capitala italiană. Acolo se află și atelierul celui cunoscut drept «cizmarul Papilor». Este vorba despre Antonio Arellano, originar din Trujillo (Peru), care are peste trei decenii în Italia. În micul său atelier de pantofi artizanali a elaborat pantofii lui Ioan Paul al II-lea și faimoșii mocasini roșii ai lui Benedict al XVI-lea. Papa german era un client obișnuit, inclusiv în timpul etapei sale de Papă emerit, după renunțarea din 2013, explică artizanul, în timp ce arată, mândru, o fotografie a capelei funerare a Pontifului, în care se apreciază semnătura lui Arellano pe talpa pantofilor defunctului. Pe pereții afacerii sale sunt decupaje din ziare și numeroase fotografii cu Ratzinger. Într-un colț sunt stivuite mai multe exemplare ale cărții pe care el însuși a scris-o în 2019, intitulată Cizmarul Papei, în care își relatează viața, cum a ajuns în Italia, cum și-a făcut o clientelă printre preoți, episcopi și călugărițe lângă zidurile Vaticanului și cum a ajuns să fie cizmarul a doi Papi.

Antonio Arellano, în zona de reparații a atelierului său de pantofi artizanali, Arellano, care a fabricat pantofi pentru papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea. Își amintește fiecare detaliu despre clienții săi iluștri. «Lui Ioan Paul al II-lea îi plăceau pantofii de culoare vișinie și terminați în vârf ca aceștia», își amintește el în timp ce arată o pereche. Pe Benedict al XVI-lea îl cunoștea din etapa sa de cardinal, avea notate măsurile sale și, ca Papă, i-a comandat mai mulți pantofi roșii. «Era foarte educat, foarte liniștit, a venit aici pentru că eu eram singurul cizmar din această zonă», explică el de după tejghea, înconjurat de pantofi, curele și alte obiecte din piele, în timp ce în atelierul din spate nepotul său lucrează cu calapoade și tălpi.

Fiul său, Daniel Arellano, are un alt atelier de pantofi, pe care l-a deschis acum 17 ani, tot la câțiva pași de Vatican, dar de cealaltă parte a pieței Sfântul Petru. El, care a învățat meseria de la tatăl său, a reparat de mai multe ori servieta Papei Francisc și pantofii săi, care erau ortopedici, fabricați de cizmarul său de încredere din Argentina. «Erau comozi, sanitari pentru că avea oarecare dificultăți de mers, negri, simpli, cu șireturi simple. Îi aducea să schimbe vreo gumă de pe talpă sau să-i lustruiască», arată el în magazinul său. Și adaugă: «Avea mare grijă de lucrurile sale, atât de servietă, cât și de pantofi, îi plăcea să-i repare când erau foarte uzați în loc să cumpere alții noi. Și-a adus pantofii din Argentina ca cardinal și a continuat să folosească aceiași pantofi în timpul pontificatului său, avea două modele, dar erau foarte similare».

Francisc a fost înmormântat într-un sicriu simplu cu perechea sa de pantofi uzați și tociți care l-au însoțit ani de zile și care au trecut și prin mâinile lui Daniel Arellano pentru vreo reparație. În atelierul său, Daniel repară, de asemenea, cu grijă tot felul de obiecte din piele, cum ar fi genți de lux de la Fendi sau Louis Vuitton. «Este frumos că oamenii continuă să repare lucrurile. Oare viitorul Papă va lansa un mesaj și în acest sens, așa cum a făcut Francisc. Cultura de a folosi și a arunca și atât de mult consumism nu este frumos», lansează el ca reflecție.