Marți dimineață, la Berlin, totul era pregătit. Candidatul viitoarei coaliții de guvernare era atât de încrezător în victoria sa, încât adusese din regiunea natală un butoi de 10 litri de bere locală pentru a servi miniștrilor și colaboratorilor la Cancelaria Federală seara. Nimeni nu credea în acel moment că, timp de câteva ore, Germania va pluti în incertitudine, fără un cancelar operațional și cu o rebeliune neașteptată în propriile rânduri, care ar fi putut arunca prima economie a Europei într-o criză fără precedent.

Atmosfera era festivă în hemiciclu și în tribunele de presă și oaspeți. Acolo se aflau soția viitorului cancelar, vechii săi rivali din același partid, chiar și cei care își luaseră deja măsurătorile pentru viitoarele birouri.

Cu o seară înainte și din nou marți dimineața, grupurile parlamentare ale majorității – creștin-democrații și social-democrații – se întâlniseră. Se asiguraseră că nu vor fi surprize, că cei 328 de deputați din ambele blocuri vor vota pentru candidat și vor depăși astfel majoritatea absolută necesară de 316 voturi.

După ora nouă, a început votul secret — faptul că a fost secret este cheia în drama zilei — și apoi numărarea. Unul dintre miniștri, discutând în picioare în așteptarea rezultatului, i-a avertizat pe doi jurnaliști cu o față gravă: „Nu ajunge”. „Glumiți?”, au replicat jurnaliștii. „Nu, nu.”

Cinci minute mai târziu, a fost anunțat rezultatul: 310 voturi „pentru” și 307 „împotrivă”. Candidatul nu a atins majoritatea absolută, ceva ce nu s-a întâmplat niciodată, în istoria Republicii Federale, unui candidat la funcția de cancelar. Stupoare se citea pe chipurile candidatului, ale soției și fiicelor sale, precum și pe chipul fostei șefe a guvernului, care a părăsit rapid tribuna, pentru a nu se mai întoarce.

Rezultatul a însemnat că mai mulți deputați din majoritate — fie creștin-democrați, fie social-democrați, fie din ambele partide — au sabotat alegerea candidatului lor. Și trebuia găsită o soluție. Berea din Sauerland urma să aștepte. În orele următoare, pe coridoarele și în saloanele Reichstag-ului a început o cursă paralelă pentru a găsi vinovații.

CALMAREA SPIRITELOR

Un deputat creștin-democrat a încercat să calmeze spiritele asigurând că cele întâmplate fac parte din „normalitatea democratică și parlamentară”. Situația „este fără precedent”, a recunoscut un deputat social-democrat, „dar poate fi gestionată”.

În cadrul unor întâlniri separate, blocul creștin-democrat al candidatului și SPD, cu noul său lider, au închis rândurile. Cu ușile închise, fostul cancelar social-democrat a avertizat: „Trebuie să păstrăm sângele rece”. Și a făcut apel la susținerea noului lider al SPD pentru a evita o criză care ar fi putut beneficia extrema dreaptă a Alternativei pentru Germania (AfD).

„Iresponsabili”. Așa i-a calificat pe rebelii care au votat împotriva candidatului, o reprezentantă a Partidului Verde. „Îmi pot imagina două lucruri”, a analizat ea. „Unu, că există nemulțumire în SPD față de contractul de coaliție și politica de numiri. Sau că o parte din Uniune joacă cu focul pentru a-și dăuna propriului candidat la cancelar și a crea instabilitate.”

Căutarea vinovaților începuse. Creștin-democrații și social-democrații își aruncau responsabilitatea unii altora, deși recunoșteau că, fiind vot secret, era imposibil de știut cu certitudine identitatea lor.

O persoană din anturajul creștin-democraților a atribuit surpriza unei rebeliuni în rândul social-democraților. Conform acestei teorii, aceștia ar fi fost nemulțumiți de numirile anunțate luni pentru ministerele din coaliția cu creștin-democrații. „Sângele era încă fierbinte”. Sau ar fi vrut să-l facă pe candidat să plătească pentru „păcate” trecute, cum ar fi votul din februarie alături de extrema dreaptă pentru înăsprirea legilor imigrației. Conform unui deputat bavarez, vinovatul nu ar trebui căutat în tabăra conservatoare, deoarece a semăna haosul contravine tocmai, conform acestui argument, valorilor conservatoare.

Social-democrații au replicat că, dimpotrivă, în propriile rânduri nimeni nu a semnalat că va vota împotrivă, așa cum este obiceiul, spun ei, atunci când se pregătește un vot de disensiune. Rebeliunea ar veni, așadar, mai degrabă de la cei nemulțumiți de candidat în cadrul CDU/CSU, unde rănile din anii Merkel nu s-au închis încă.

Rezultatul alegerilor din 23 februarie, o victorie mai mică decât se aștepta, a arătat vulnerabilitatea candidatului, situat pe aripa cea mai conservatoare și liberală a dreptei germane. Schimbarea din săptămânile următoare, când a abandonat apărarea deficitului zero în favoarea îndatorării pentru a investi în apărare și infrastructură, a determinat mulți conservatori să-l acuze de „trădare”. Un sector al partidului, în plus, apără relaxarea „cordonului sanitar” în jurul unui anumit partid, pe care serviciile de informații.

Ca în romanele Agathei Christie, abundau suspecții cu motive variate pentru a comite „crima”. Cineva, din majoritatea creștin-democraților și social-democraților, a vrut să-i trimită un avertisment candidatului, care în lunga sa carieră și-a atras o listă bogată de dușmani în rândurile sale și ale rivalilor. Cineva a vrut să-i spună: „Amintește-ți că ești om”. Sau cineva a calculat greșit și a provocat un incendiu dorind să provoace doar o sperietură.

Vinovații nu au fost găsiți. Soluția, văzând daunele pe care eșecul învestirii le putea provoca Germaniei, a sosit imediat: devansarea celui de-al doilea vot în aceeași zi de marți și asigurarea că, de data aceasta, nimeni nu se va abate de la linie.

Fosta șefă a guvernului nu a mai asistat la al doilea vot: avea alte angajamente. Deja la Cancelarie, candidatului și oamenilor săi, berea din Sauerland trebuie să le fi gustat mai bine ca niciodată.