În câteva cuvinte
O pană majoră de curent în Spania a stârnit dezbateri despre adecvarea sistemului energetic la creșterea rapidă a surselor regenerabile. Experții subliniază că lipsa investițiilor suficiente în rețea și întârzierile în implementarea reglementărilor necesare ar fi putut crește riscul unui astfel de eveniment.
Riscul zero nu există. Dar, în funcție de ceea ce faci sau nu faci, probabilitatea unei întreruperi totale de curent poate crește. În lipsa raportului tehnic al operatorului de sistem energetic (consider o greșeală excluderea companiilor din grupul de lucru) care să explice ce a cedat și de ce, observăm deja două poziții foarte specifice momentului polarizat actual: pe de o parte, sunt arătați vinovați, mai mult sau mai puțin la comandă, în toate direcțiile; pe de altă parte, responsabilii încep să se disculpe pentru orice eventualitate (m-a amuzat să citesc că vicepreședintele Comisiei a cerut mai multe investiții în rețelele noastre electrice, când ea însăși, ca ministru, după un an de întârziere nejustificată, a redus la minimum propunerile pe care i le-am făcut de la REE (operatorul de sistem energetic spaniol), din motive puțin întemeiate).
Chiar și pentru a acoperi nevoia de informație existentă, se poate ordona un set de date, avertismente, văzute acum retrospectiv, pe care le-am cunoscut până la acele oscilații foarte puternice ale fluxului de tensiune care au avut loc cu secunde înainte de pană și care provoacă două întrebări: au fost ele ceva total neașteptat și de cauză necunoscută? Și de ce au cedat sistemele de protecție menite să prevină ceea ce s-a întâmplat – extinderea problemei la o oprire națională (Franța și-a deconectat interconexiunea, evitând contagiunea)?
Sistemul electric spaniol, în linie cu cel european, a cunoscut o revoluție totală în doar câțiva ani, prin închiderea centralelor pe cărbune, limitarea celor pe gaz și pariul, cu multă subvenție publică în spate, mai ales pe energia eoliană și fotovoltaică. Acest lucru a avut două impacturi asupra funcționării sistemului și a operațiunilor sale: s-au multiplicat punctele de generare conectate la rețeaua de transport, precum și distribuția lor geografică și, în al doilea rând, un sistem conceput pentru a gestiona energii sincrone a trebuit să se adapteze pentru a integra, în scurt timp, un volum foarte important de energii nesincrone ale căror caracteristici fizice (tensiune și frecvență) sunt foarte diferite din punctul de vedere al echilibrului rețelei. Nu descopăr nimic nou, nimic ce nu se știa de la început și despre care nu a fost avertizat cel care are responsabilitatea de a aproba politica energetică.
Toți cei care am sprijinit opțiunea energiilor regenerabile știam și am avertizat despre implicațiile lor asupra garanției de furnizare: necesita schimbări importante în rețele (mai multe noduri și rețele mai inteligente), în criteriile care guvernează standardele de protecție a sistemului și, de asemenea, menținerea unei energii sincrone de rezervă suficiente pentru ca, combinată corespunzător de operator cu energiile regenerabile, să fie garantată stabilitatea și furnizarea. Deoarece scopul era reducerea emisiilor de CO2, mulți am considerat de la sine înțeles că printre tehnologiile de rezervă se va menține energia nucleară, considerată curată de Comisie. Toate acestea, începând cu ceea ce este evident: reglementarea obligației pentru energiile eoliene și fotovoltaice de a se dota cu tehnologie (care există) ce le permite să regleze corespunzător parametrii esențiali pentru funcționarea sigură a sistemului (cum ar fi tensiunea).
Prima surpriză a fost când în proiectul PNIEC s-a propus un calendar de închidere a centralelor nucleare, fără nicio explicație și asumându-și un risc la fel de mare pe cât este de inutil din perspectiva furnizării, deoarece energiile regenerabile desenate pe hârtie erau departe de a fi asigurate. A doua a fost reducerea menționată a investițiilor în rețele când ministerul a aprobat planificarea obligatorie. A treia o cunoaștem acum, când se publică faptul că diferitele propuneri normative pe care REE le-a prezentat pentru a face obligatorie utilizarea invertoarelor pentru eoliană și fotovoltaică zac uitate în sertarele ministerului și ale CNMC, care nu le-au considerat urgente în acești ani. Ultima, întârzierea în adaptarea indispensabilă a criteriilor generale de protecție a rețelei la noua situație a mixului energetic. Pe lângă acestea, întârzierile în reglementarea stocării, necesitatea de a crește interconexiunile și de a stabili așa-numitele plăți pentru capacitate ca un complement la impulsionarea energiilor regenerabile.
Nimeni nu poate spune că nu știa că integrarea masivă a energiilor regenerabile (obiectiv lăudabil și susținut de aproape toți) obliga la schimbări importante în normativă, în investițiile în rețele și în procedurile sistemului și operatorului, dacă se dorea continuarea garantării furnizării și reducerea riscurilor unei pane de curent. Pot depune mărturie că, cel puțin, tehnicienii REE au fost insistenți în acest sens de la început. Cel mai recent raport cunoscut arată că "intrarea masivă de generare regenerabilă, bazată majoritar pe electronică de putere, a presupus o schimbare în stabilirea cerințelor de echipare pentru sistemul de protecții". Și putem spune că, în tot acest proces, în această acompaniere indispensabilă a creșterii energiilor regenerabile, lentoarea acțiunii din partea cui se cuvine a fost excesivă. Nu spun că dacă s-ar fi făcut tot ce era necesar, pana de curent din 28 aprilie nu s-ar fi produs. Nu știu. Să așteptăm raportul oficial care, sper, nu va întârzia mult. Dar sunt sigur că probabilitatea de a avea instabilități, fluctuații de tensiune și pene de curent, precum cele pe care le-am avut, s-ar fi redus mult.
