În noaptea de Revelion a anului 2022, o femeie l-a denunțat pe fostul fotbalist Dani Alves pentru agresiune sexuală. Ea a fost recunoscută ca victimă acum un an, iar declarația sa în fața instanței a fost considerată "coerentă și deosebit de persistentă", conform sentinței care l-a condamnat pe Alves la patru ani și jumătate de închisoare. Acum, o nouă sentință a Tribunalului Superior de Justiție din Catalonia o descrie ca fiind "un martor care s-a dovedit a nu fi de încredere în partea relatării care poate fi verificată". Se constată "lipsa de fiabilitate a mărturiei reclamantei".

Procesul cel mai mediatizat sub incidența Legii Libertății Sexuale a generat o dezbatere socială intensă despre consimțământ și a servit drept exemplu de proces judiciar în care acest concept este central. Achitarea lui Alves vinerea aceasta și argumentele folosite reprezintă o interpretare opusă, având la bază aceeași lege.

Diverse juriste, profesoare universitare, avocate și specialiste analizează aici două sentințe "greu de explicat opiniei publice", care au ca ax central aceeași problemă, dar cu perspective absolut diferite în evaluarea ei: mărturia victimei. Hotărârea Secției de Apel este un fel de "amendament total" la cea elaborată de Audiencia Provincial, la care majoritatea experților consultați fac aluzie. Există, totuși, voci discordante, precum cea a Conchei Roig, magistrat la Audiencia Provincial din Murcia și vicepurtător de cuvânt al asociației Judecători pentru Democrație, care califică sentința de achitare drept "rezonabilă, elaborată și foarte bine fundamentată".

Magistrații Secției 21 au acordat anul trecut credibilitate relatării victimei despre fapte și au considerat dovedit că Alves a penetrat-o vaginal fără consimțământul ei. Acum, Secția de Apel afirmă că "tribunalul de primă instanță [Audiencia] a optat pentru a accepta o convingere subiectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat în interiorul băii, limitată exclusiv la faptul că penetrarea vaginală a fost neconsimțită, așa cum susține reclamanta".

Jurista Altamira Gonzalo explică faptul că "tribunalul de primă instanță a asistat și a administrat probele, puterea sa este mai consistentă decât cea a tribunalului de apel, care citește doar ce îi transmite instanța inferioară". În apel, continuă ea, "se poate revizui dreptul aplicat", adică se poate verifica dacă unor fapte dovedite li s-a aplicat corect un articol sau altul: "Dar este foarte dificil să schimbi faptele dovedite deoarece, insist, cel care a administrat probele, cel care a văzut și a ascultat victima, martorii, acuzatul, este tribunalul de primă instanță, nu cel de apel".

"Există suficientă jurisprudență conform căreia înțelegem că acest lucru nu se poate face", adaugă jurista María Naredo, care menționează că nu numai că tribunalul de apel "intervine pentru a spune că există o eroare în evaluarea probelor de către tribunalul de primă instanță, dar reevaluează acea probă bazându-se pe multiple prejudecăți și selectând doar ceea ce îi interesează pentru a putea spune că nu crede victima, demontând o decizie bazată nu doar pe declarația victimei, ci și pe multiple mărturii, specialiști, probe și indicii". Și nu sunt puține.

Audiencia l-a condamnat pe Alves luând în considerare, conform enumerării din ultima sentință, declarația reclamantei, a prietenei, a verișoarei, a barmanilor, a personalului de securitate, a responsabilului discotecii Sutton, a polițiștilor Mossos care au intervenit inițial, a martorilor apărării – "în special soția lui Dani Alves și prietenii care l-au însoțit în timpul zilei și apoi noaptea" – și a proprietarului restaurantului unde au fost. De asemenea, expertiza medico-legală, cea a psihologului legist, a experților psihiatri prezentați de apărare și a psihologului privat al reclamantei. Expertiza medicală a polițiștilor Mossos care au efectuat inspecția la fața locului și cele 74 de concluzii ale acestora, precum și proba biologică ADN. De asemenea, înregistrările camerei corporale a polițistului Mossos care a mers la Sutton, cele de pe camerele de supraveghere video ale discotecii și expertiza grafică adusă de apărare, printre altele.

Pentru Concha Roig, totuși, sentința este foarte bine fundamentată. "Așa cum o cere însuși recursul de apel, nu intră doar în evaluarea probelor făcută de Audiencia Provincial [cea condamnatorie din primă instanță], ci revizuiește și tot materialul probatoriu dezvoltat în plen pentru a vedea dacă rezultatul probatoriu coincide sau dacă există inconsecvențe. Face un studiu foarte interesant despre procesele paralele. Ceea ce observă este că sentința Audiencia folosește conceptul de credibilitate, dar în măsura în care se crede ceea ce spune victima, când de fapt ar fi trebuit să utilizeze un parametru de fiabilitate. Faptul în sine nu este dovedit, deoarece nu consideră fiabilă acea mărturie", explică Roig.

Ea insistă că atunci când apare conceptul de "îndoială rezonabilă", "deoarece standardul de condamnare nu mai poate fi aplicat, singura soluție este achitarea", dar, spune ea, "nu are nicio legătură cu faptul că victima nu este crezută sau că nu este clar consimțământul, pentru că asta o spune foarte clar: consimțământul este pentru fiecare act, este liber și face parte din dezvoltarea propriei noastre sexualități". Asociația Judecători pentru Democrație are mai multe comisii: penală – de unde provine acea primă evaluare a sentinței –, de egalitate și de violență de gen, iar acestea nu s-au pronunțat încă.

Manuela Torres, avocată cu 31 de ani de experiență în procese de violență sexuală, se întreabă cum este posibil ca din tot acest edificiu de probe pe care s-a bazat prima sentință, să nu mai rămână nimic în noua hotărâre judecătorească. "Victima a trecut pe la secția de poliție și a depus plângere, pe la judecătoria de instrucție unde a declarat în fața altui judecător, de asemenea pe la experți ai judecătoriei, plus toată declarația din timpul procesului. Ce se întâmplă cu toți acești profesioniști, inclusiv cei trei magistrați din primă instanță? Pe cine să cred acum? Mă frapează puternic", spune ea. Și adaugă: "Faptul că victimele au contradicții în ceea ce înconjoară agresiunea sexuală pe care au suferit-o este foarte obișnuit, din cauza fricii, a șocului, dar sunt aceste contradicții atât, atât de importante încât să discrediteze mărturia lor ca probă de acuzare? Aici stă problema".

Victoria Rosell, delegată a Guvernului împotriva violenței de gen la momentul aprobării Legii Libertății Sexuale și judecătoare, spune că dacă toate acestea nu sunt valabile, "cu ce se merge la un proces pentru violență sexuală?, cu mărturisirea bărbatului?". Hotărârea "pune sub semnul întrebării Audiencia Provincial exact în ceea ce Audiencia Provincial a fost un exemplu: în aplicarea perspectivei de gen în proces, deoarece este singura modalitate de a judeca corect aceste infracțiuni". Adică, atunci când se cunoaște cum funcționează violența sexuală, se înțelege și se analizează cu toată învățătura nu doar juridică, ci și științifică, din ultimii ani. "Acest lucru demonstrează că, sub aceeași lege, este posibilă atât o sentință de achitare, cât și una de condamnare. Cum se explică asta? Prin faptul că problema nu este legislația, sau nu numai, ci tribunalele, aplicarea ei", susține Rosell.

Profesoara universitară de Drept Penal María Acale amintește criticile care au apărut la începutul aplicării Legii Libertății Sexuale: "Că se încălca prezumția de nevinovăție. Și nu, este evident că nu se încalcă. Ceea ce continuă să evidențieze este că ceea ce se pune în continuare sub semnul întrebării sunt femeile, ceea ce ele însele au trăit. Dar mai există o cale, Tribunalul Suprem". Toate privirile sunt acum ațintite acolo, "la Tribunalul Suprem". Deocamdată, avocata victimei a declarat că "din punct de vedere juridic, trebuie depus recurs" la Suprem, dar "va trebui să se țină cont foarte mult de starea emoțională" a victimei, pentru care achitarea lui Alves a fost "o lovitură foarte dură".

Infracțiunile sexuale, mai ales cele mai grave, amintește Naredo, "se produc aproape exclusiv în intimitate, fără martori, iar acest lucru este extrem de important de avut în vedere, deoarece este esențial pentru ca tribunalul să poată lega indiciile pornind de la declarația victimei". De aceea, de asemenea, a apărut în 2022 Legea Libertății Sexuale, care a pus consimțământul în centru, cu o greutate pe care nu o avusese până atunci.

În acest caz, tribunalul de primă instanță "a evaluat deja credibilitatea subiectivă a victimei" și a explicat de ce i-a acordat-o pe deplin: "Acea femeie nici măcar nu voia să depună plângere, nici să apară în presă, nu a dorit la început nicio despăgubire economică pentru că știa ce se va gândi, că dacă acceptă acei bani, care sunt un drept, vor exista persoane care vor crede că o face pentru bani. Avea temeri, foarte multe, așa cum este normal, având în vedere și cine era agresorul ei".

Eva Marín este avocată și în 2019 a apărat mai multe gimnaste minore dintr-un club din Castellón care l-au denunțat pe antrenorul lor pentru agresiune sexuală. Tehnicianul a fost condamnat la 15 ani și jumătate de închisoare. Ea crede că această sentință de achitare și modul de procesare ignoră situația psihologică a victimei. "Felul în care se comportă o victimă, din păcate, încă are o greutate mare. Tribunalul spune că există contradicții în înregistrări între ceea ce relatează victima și ceea ce se vede. Ea povestește că se simțea inconfortabil și asta nu este incompatibil cu faptul că dansa".

Marín face aluzie la faptul că "tribunalul spune că nu se poate demonstra că dauna psihologică nu este o relație cauză-efect a tulburării de stres post-traumatic. Deși este dovedită, spun ei, nu se poate deduce că este rezultatul agresiunii sexuale. Și asta este o barbarie. Dauna psihologică încă nu este luată în considerare astăzi; dacă ar fi avut o ruptură vaginală, poate că da, dar cum a avut doar stres post-traumatic...". Doar.

Astăzi, victima, conform declarației avocatei sale de vineri, "este tristă și, într-un fel, a simțit ca și cum s-ar fi întors în baia unde s-au produs faptele".

Telefonul 016 deservește victimele violenței sexiste, familiile acestora și anturajul lor 24 de ore pe zi, în fiecare zi a anului, în 53 de limbi diferite. Numărul nu rămâne înregistrat în factura telefonică, dar apelul trebuie șters din dispozitiv. Se poate contacta și prin e-mail la și prin WhatsApp la numărul 600 000 016. Minorii se pot adresa telefonului Fundației ANAR 900 20 20 10. În caz de urgență, se poate suna la 112 sau la telefoanele Poliției Naționale (091) și Gărzii Civile (062). Iar în cazul în care nu se poate suna, se poate recurge la aplicația ALERTCOPS, de unde se trimite un semnal de alertă către Poliție cu geolocalizare.