Cauzele certurilor între copii și cum să le gestionăm

Una dintre întrebările care preocupă cel mai mult familiile sunt certurile dintre copii. Primul lucru de reținut atunci când vine vorba despre acest subiect este că disputele fac parte din orice relație interumană. Ele sunt caracteristice nu doar copilăriei, ci tuturor etapelor vieții. Singura diferență este că, de obicei, conflictele dintre copii sunt mai vizibile, mai puțin reținute și mai explozive decât cele de la vârsta adultă.

În plus, tocmai părinții trebuie să-i însoțească pe copii și să le susțină emoțiile (recunoașterea sentimentelor) care apar în timpul certurilor, oferind un bun exemplu de reacție și exprimare a acestor emoții. De ce apar certurile în copilărie? Creierul în primii ani de viață este imatur, iar atunci când apar conflicte, dezacorduri sau ceva scapă de sub controlul copilului, sunt declanșate diferite mecanisme la nivelul creierului. Pe de o parte, este amigdala, care este principalul responsabil pentru procesarea emoțiilor precum furia, frica sau mânia; iar pe de altă parte, hipotalamusul, care controlează funcțiile inconștiente și mecanismele mai automate, cum ar fi ritmul cardiac sau temperatura. Adică, amigdala este responsabilă pentru detectarea emoției, iar hipotalamusul decide ce să facă cu această emoție, prin intermediul hormonilor pe care îi eliberează (adrenalină, cortizol, oxitocină...).

Este important să știm cum funcționează creierul pentru a înțelege cum se comportă un copil și cum poate fi sprijinit în orice situație. Tocmai de aceea certurile dintre copii nu pot fi comparate cu disputele dintre adulți, deoarece creierul lor nu este atât de matur, iar reacția lor este mai imatură, automată și mai puțin justificată. Certurile sunt un comportament natural în relațiile dintre frați și surori. A te certa sau a nu fi de acord nu trebuie să fie neapărat negativ pentru relația lor, ci poate oferi nenumărate oportunități de învățare care vor servi drept bază pentru întreaga lor viață.

Sentimentul de apartenență este foarte important pentru a înțelege aceste conflicte, deoarece copilul încearcă să fie vizibil, unic și să îndeplinească o funcție necesară pentru familia sa sau cercul social. Acest lucru îl face să vrea să se remarce în anumite aspecte față de colegii săi, având nevoie să se simtă important și util pentru cei din jur. În plus, el trebuie să știe că rolul său este fundamental în familie și că este indispensabil. Adultul trebuie să însoțească dezvoltarea copilului său, permițându-i să aparțină de ceva în mod necesar, funcțional și pozitiv, astfel încât să nu dobândească un rol distructiv sau inadecvat în mediul său sigur.

Un alt motiv pentru care copiii intră în conflict este că se află în etapa egocentrică (2-6 ani), când nu au încă dezvoltat un sentiment de empatie, așa că se concentrează pe sine, pe ceea ce au nevoie și pe ceea ce simt, nefiind capabili să se pună în locul altora. De asemenea, nu știu să împartă nici obiecte, nici atenția adulților care îi însoțesc. Aceasta înseamnă că este natural ca între frați și surori să existe rivalitate pentru atenția mamei sau a tatălui sau când se ceartă din cauza cui a avut păpușa mai devreme și a cui este rândul acum. Gelozia între frați și surori este un comportament așteptat în relația lor. În plus, este important de menționat că certurile încep adesea ca parte a jocului.

Există nu doar certuri verbale, ci și mai fizice. Copiii au nevoie de contact pentru a-și cunoaște limitele, puterea, pentru a-și practica abilitățile motorii (a sări, a alerga, a se împinge, a cădea...), și tocmai aici, în multe cazuri, acest contact fizic prin joc poate duce la faptul că o activitate distractivă se transformă în câteva secunde într-o bătaie. Fără a fi un comportament nepotrivit, este necesar pentru dezvoltarea copiilor de-a lungul copilăriei, deoarece face parte din evoluția lor și îi ajută să fie mai conștienți și să-și simtă mai bine corpul. În plus, îi ajută să dobândească abilități de comunicare cu colegii și instrumente de încredere în sine, unde învață să-și exprime emoțiile, limitele și regulile altora cu respect și compasiune.

Este firesc ca între frați și surori să existe rivalitate pentru atenția părinților sau când se ceartă în timpul jocurilor. Ce pot face părinții? Certurile dintre copii oferă părinților posibilitatea de a-i însoți, demonstrând un model de comportament adecvat, oferind instrumente pentru rezolvarea conflictelor într-o formă binevoitoare, respectuoasă și empatică. Este o oportunitate de a învăța să exprimi emoții, ceea ce simți și vrei, dobândind strategii precum: A însoți, fără a condamna. Copiii trebuie să-și cunoască limitele și regulile pe care trebuie să le respecte, dar adulții nu trebuie să condamne și să nu ia partea nimănui în certurile dintre ei, deoarece nu este vorba despre găsirea vinovaților, ci despre oferirea de soluții funcționale și eficiente. A nu crea rivalitate între copii. Este necesar ca fiecare dintre ei să se remarce prin anumite abilități, simțindu-se aparținători și necesari, și să poată petrece timp singuri cu fiecare dintre părinții lor, considerându-se speciali și unici. Empatie și respect. În momentul cheie al unei dispute, copiii nu sunt capabili să se pună în locul celuilalt, dar odată ce s-a întâmplat acest lucru, când se va liniști, se poate propune ambelor părți să înțeleagă ce simte celălalt, de ce are nevoie, cum poate oferi acest lucru sau ce să facă data viitoare. Toate acestea într-un limbaj adaptat înțelegerii și maturității lor, înțelegând că respectul este cheia relațiilor de familie. Ascultare și răbdare. În fața așa-numitei societăți a imediatului, trebuie dezvoltată abilitatea de a asculta, deoarece în multe cazuri o persoană se concentrează doar pe ceea ce va comunica, și nu pe a asculta pe celălalt. Toate acestea contribuie la răbdare, învățându-i pe copii să înțeleagă timpul, un aspect care este, de asemenea, foarte necesar în fața plictiselii teribile, o valoare care contribuie la dezvoltarea creierului în toate domeniile sale.