În unitatea de neonatologie a Spitalului General de Referință Virunga, Faraja, în vârstă de 18 zile, se află la terapie intensivă cu o urechiușă bandajată din cauza unui glonț rătăcit care i-a străpuns incubatorul în timpul luptelor recente din Goma, în estul Republicii Democratice Congo (RDC). Mama sa, Amani, îi este alături. „Erau doi bebeluși în incubator”, își amintește ea. „Dar glonțul l-a lovit pe copilul meu. Încă primește îngrijiri, dar mă tem că acest lucru s-ar putea întâmpla din nou. Avem nevoie de pace”.

Povestea lui Faraja este doar una dintre multele care evidențiază situația gravă din estul țării, unde expansiunea rapidă a conflictului a scufundat regiunea într-un nivel de violență și încălcări grave împotriva copilăriei, nemaiîntâlnit de mulți ani. De la începutul anului 2025, situația din estul RDC s-a deteriorat rapid, cu orașe strategice importante, precum Goma și Bukavu, capturate de grupul armat M23. Acest lucru a provocat strămutări interne masive: aproximativ un milion de persoane au fost strămutate într-o lună, unele pentru a fugi de lupte, iar altele din cauza închiderii taberelor de persoane strămutate existente.

UNICEF este profund îngrijorată de creșterea semnificativă a rapoartelor de încălcări grave împotriva copiilor. Numărul incidentelor s-a triplat din decembrie, ca urmare a ultimei escaladări a violenței, care a început pe 24 ianuarie 2025. În această perioadă, datele arată că cazurile de violență sexuală au crescut de peste două ori și jumătate, răpirile s-au înmulțit de șase ori, uciderile și mutilările de până la șapte ori, iar atacurile asupra școlilor și spitalelor s-au înmulțit de 12 ori.

Serviciile de sănătate, grav afectate

În timpul luptelor de la Goma, între 26 și 30 ianuarie, aproape 3.000 de persoane au solicitat asistență medicală, multe dintre ele fiind copii. Guvernul congolez estimează că până acum au murit aproximativ 7.000 de persoane. Spitalul General de Referință Virunga, susținut de UNICEF, a fost copleșit de cazurile de violență sexuală și răni. Printre acestea, cel puțin 45 de copii supraviețuitori ai violenței sexuale și 70 de copii sub cinci ani răniți au fost trimiși la spital pentru a primi îngrijiri specializate.

Cynthia, o fetiță de 14 ani, și sora ei mică au fost rănite de explozia unei bombe. „Sora mea mică și cu mine eram în sufragerie când a căzut o bombă”, relatează Cynthia. „M-am rănit la mână, iar sora mea mică la picior. Tinerii din cartierul nostru ne-au ajutat să ajungem aici”. Ambele surori primesc asistență medicală și sprijin psiho-social gratuit datorită UNICEF.

Conflictul a afectat grav serviciile de sănătate din regiune. „A crescut numărul de răniți prin împușcare”, explică doctorul Tchukudji Bahati Béat, șeful de personal al Spitalului General de Referință Virunga. „În unitatea de maternitate, au crescut cazurile de amenințare de naștere prematură și nașterile premature. Erau femei care doreau să ajungă la timp pentru a da naștere. Având în vedere starea în care se afla orașul, a fost dificil, dar am reușit să le salvăm, au ajuns exact la timp”.

Școlile, spații sigure cruciale pentru copilărie

Sistemul educațional a fost, de asemenea, grav afectat. Peste 2.500 de școli și spații de învățare au fost închise în Kivu Nord și Kivu Sud, privând 795.000 de copii de educație.

„Cea mai mare dorință a mea este ca copiii mei să poată merge la școală și să crească pentru a fi oameni mari”, explică Ruth Musumba, mama a trei copii, pe care am întâlnit-o la spitalul din Virunga. „O bombă a căzut în casa noastră și i-a rănit pe copii. I-am dus la spital. Când am ajuns, erau medici, dar nu și medicamente suficiente. Copiii nu au putut fi tratați decât după două zile. Astăzi trăiesc cu frică. Mi-e frică de gloanțe, de bombe, mi-e frică să ies afară”. „Cer restului lumii să se roage pentru noi, deoarece trăim în condiții foarte dificile. Ne-am pierdut dorința de a trăi în Congo din cauza războaielor”.

Deși școlile din Goma s-au redeschis pe 10 februarie 2025, au participat puțini elevi, iar părinții și-au exprimat teama că situația în materie de securitate rămâne prea periculoasă.

În vremuri de criză, școlile joacă un rol crucial în menținerea stabilității și oferirea unui spațiu sigur care protejează copiii de potențialul recrutare de către grupuri armate și de violența sexuală. Școlile oferă, de asemenea, copiilor care au suferit traume acces la sprijin psiho-social. „Chiar și în propria ta casă, nu te mai simți în siguranță”, explică Cassien, elev în clasa a II-a la Goma. „Am văzut și am auzit gloanțele”.

Cassien s-a întors la școală, deși prezența în provincia Kivu Nord este doar jumătate din nivelurile din 2024, deoarece multe familii au fugit. La întoarcerea la școală, elevii reiau cursurile în mijlocul unui șir de geamuri sparte, un autobuz școlar deteriorat, găuri de glonț și cicatrici de impacturi de rachete.

„Ceea ce am trăit a fost oribil”, povestește Lesly, care studiază la aceeași școală. „A trebuit să văd lucruri pe care nu le mai văzusem până acum: violuri, jafuri, jafuri... a fost oribil. Mi-am văzut prietenii pierzându-și părinții, pe cei dragi, oameni la care țineau. Este dureros”. „Când studiezi, te întrebi dacă vei mai putea trăi vreodată în pace”, adaugă ea.

UNICEF lucrează cu parteneri locali pentru a evalua amploarea daunelor, precum și pentru a redeschide școlile în orașul Goma și în teritoriul Nyiragongo. Aproximativ 152 de școli au fost afectate direct de lupte, inclusiv 68 care găzduiesc acum familii strămutate, 45 care au suferit jafuri și 35 care au fost avariate de proiectile și gloanțe, potrivit Grupului Sectorial de Educație. Răspunsul la criză va include, de asemenea, crearea de spații temporare de învățare și protecție, distribuirea de materiale de predare și învățare profesorilor și elevilor și organizarea de oportunități de învățare la domiciliu și la distanță pentru copiii strămutați.

„Daunele pe care le pot vedea aici sunt devastatoare”, spune Cassien în timp ce se uită în jurul școlii sale. „Dar, mai presus de toate, sunt foarte bucuros să văd că colegii mei au supraviețuit... este ceva la care nu aș fi îndrăznit să mă aștept. Cu tot ceea ce am văzut, credeam că poate unii dintre colegii mei ar putea muri în orice moment, dar să-i văd pe toți vii și în stare bună de sănătate ne dă speranță și ne dă puterea să mergem mai departe, pentru noi înșine, pentru prietenii noștri și pentru comunitatea noastră”.

În întreaga lume, copiii din conflicte prelungite au de trei ori mai multe șanse să moară din cauza bolilor legate de apă decât din cauza violenței. Restabilirea serviciilor esențiale trebuie să fie o prioritate, altfel riscăm să pierdem și mai multe vieți. Mai multe școli și spații de învățare construite de UNICEF sunt acum pustii după închiderea rapidă a taberelor pentru persoane strămutate din jurul orașului, care adăposteau anterior aproximativ 700.000 de persoane, în principal copii.

Accesul la apă curată, o prioritate urgentă

În timpul luptelor de la Goma, accesul la apă potabilă a fost o provocare, din cauza ruperii cablurilor care alimentează cu energie electrică orașul, inclusiv cele care operează pompele de apă. Actualele epidemii de holeră și mpox, concentrate în special în taberele de persoane strămutate, fac din accesul la apă curată o prioritate urgentă.

„Apa potabilă este o salvare de vieți. Cu epidemiile continue de holeră și mpox din estul RDC, copiii și familiile au nevoie de apă potabilă acum mai mult ca oricând pentru a evita o criză sanitară mai profundă”, explică Jean Francois Basse, Reprezentant în funcție al UNICEF în RDC. „În întreaga lume, copiii din conflicte prelungite au de trei ori mai multe șanse să moară din cauza bolilor legate de apă decât din cauza violenței. Restabilirea serviciilor esențiale trebuie să fie o prioritate, altfel riscăm să pierdem și mai multe vieți”.

„Observăm semne îngrijorătoare ale unei creșteri a cazurilor de holeră, strâns legată de creșterea strămutărilor și de faptul că oamenii depind de apă nepotabilă. Deși colectarea datelor este dificilă în aceste circumstanțe, suntem extrem de îngrijorați de o explozie de cazuri, cu sezonul principal de ploi apropiindu-se”, explică Basse.

În ultimii 10 ani, holera a cauzat moartea a 5.539 de persoane în RDC, o țară în care doar 43% din populație are acces la un serviciu de bază de apă și doar 15% are acces la servicii de salubritate de bază.

Situația din estul RDC rămâne critică. Mii de copii vulnerabili din taberele de persoane strămutate au fost obligați să fugă de mai multe ori, iar sute de copii au fost separați de familiile lor, ceea ce îi expune unui risc mai mare de răpire, recrutare și violență sexuală.

UNICEF face un apel către toate părțile aflate în conflict pentru a garanta protecția copiilor și a infrastructurilor civile, pentru a se abține de la utilizarea explozivilor în zonele populate și pentru a pune capăt tuturor formelor de violență sexuală și recrutare a copiilor. În timp ce conflictul continuă, poveștile lui Faraja, Cynthia, Ruth, Cassien, Lesly și ale nenumărați copii și familii sunt o reamintire emoționantă a nevoii urgente de pace și stabilitate în estul RDC.

John James este responsabil de comunicare al Unicef în Republica Democratică Congo.