În lumea modernă, unde tehnologiile promit conectare, dar de fapt amplifică izolarea, întrebarea despre adevărata apropiere este mai relevantă ca niciodată. Un nou raport al Organizației Mondiale a Sănătății subliniază: singurătatea devine o amenințare globală la adresa sănătății. Dar cum putem reveni la legăturile umane autentice?

Autorul articolului apelează la filosofia lui Martin Buber, reflectând asupra a două tipuri de relații: „Eu-El” și „Eu-Tu”. În primul caz, cealaltă persoană este percepută ca un obiect, folosit pentru propriile nevoi. În al doilea – ca o ființă vie, întâlnirea cu care transformă și îmbogățește.

Trăim într-o epocă a „Eu-El”, unde comunicarea se reduce la like-uri și emoji-uri. Dar nevoia profundă a omului este „Tu”: privirea care nu judecă, ascultarea care nu întrerupe, îmbrățișarea care nu poate fi evaluată. Anume în astfel de relații încetăm să mai fim un produs și devenim noi înșine.

În loc să ne plângem de singurătate, este necesar să învățăm să ne întâlnim cu cealaltă persoană. Autorul propune trei modalități simple, dar eficiente:

• Sună în loc să reacționezi: o conversație telefonică scurtă va înlocui emoji-urile și va permite să auzi vocea, intonația, să simți invizibilul.
• Programează întâlniri fără ecrane: o întâlnire față în față, fie într-o cafenea, fie într-o plimbare, va oferi oportunitatea de a vedea cealaltă persoană și de a-i acorda atenție.
• Creează spații pentru întâlniri: organizează seri de povești, cine, unde fiecare aduce ceva al său, pentru a reaminti valoarea petrecerii timpului împreună.

Poate că avem nevoie nu de mai multe conexiuni, ci de mai multe întâlniri reale. Acțiunile mici pot deveni un pas puternic către restabilirea legăturilor umane. Căci, după cum spunea Buber, viața începe cu adevărat doar atunci când ne întâlnim.