Lilița Boș: Luptătoare împotriva bullying-ului și personalitate inspiratoare

Lilița Boș (55 de ani, Barcelona) a suferit din cauza bullying-ului timp de peste trei ani. Agresiunea a început când abia împlinise 14 ani, într-un oraș și un institut nou, unde nu cunoștea pe nimeni. A venit acolo cu speranța și dorința de a descoperi ce o așteaptă în noul început, dar curând a înțeles că drumul nu va fi așa cum și-a dorit. I-a fost greu, iar această experiență a condus-o la un lung proces de depășire, dar și la stabilirea unui scop în viață: să-i ajute pe alții.

În urmă cu aproape 15 ani, a creat un colectiv literar împotriva violenței, Campus Lolita, iar în 2025 a lansat proiectul Stopbullying.help, în cadrul căruia implementează programe cu adolescenți din întreaga lume, pentru ca, prin educație și conștientizare, aceștia să devină agenți ai schimbării în lupta împotriva bullying-ului. CV-ul ei o definește ca doctor în filozofie, pedagog și activist. Este, de asemenea, mama unei fete de 15 ani și o scriitoare prolifică: a publicat aproximativ o sută de cărți, printre care eseuri, cărți pentru copii și tineri și romane. Lucrările sale au fost traduse în șase limbi — poloneză, germană, engleză, galiciană, valenciană și bască — și au primit mai multe premii, precum Premi Octavi Pellissa în 2010, printre altele.

Noua ei carte, «Stop al bullying» (Diana, 2025) — este un ghid pentru familii, educatori și adolescenți, cu resurse practice pentru prevenirea bullying-ului școlar, precum și instrumente pentru abordarea eficientă a acestei probleme, dacă, ca un monstru în mijlocul nopții, apare în școală. Ea consideră că adolescența este o oportunitate atât pentru adolescenți, cât și pentru cei din jur. «Nu este o blestemăție și nici o tortură, ci viața în stare pură», — scrie ea la începutul cărții.

Interviu cu Lilița Boș

ÎNTREBARE. Mult timp, reacția generală a fost de a minimaliza sau ignora bullying-ul școlar. Astăzi se vorbește mai mult despre asta, există mai multe informații, dar considerați că societatea este cu adevărat conștientă de gravitatea sa?

RĂSPUNS. Cred că da, suntem excesiv de conștienți de gravitatea sa, ceea ce indică faptul că nu știm cu adevărat ce se întâmplă. Familiile sunt speriate, iar fetele, băieții și tinerii s-au săturat să vorbească mereu despre același lucru. Dar ceea ce numim bullying, de fapt, nu știm sigur ce este și folosim acest cuvânt pentru a speria familiile sau pentru a ne sătura de această temă. Nu cred că avem mai multe informații, ci mai multă anxietate. Singurul lucru care calmează violența este înțelegerea ei. Iar bullying-ul este o modalitate de a desemna un anumit tip de violență intrainstituțională.

Î. Dacă ar trebui să alegeți un singur cuvânt, pe care l-ați folosi pentru a defini esența bullying-ului și a consecințelor sale?

R. Furie.

Î. Considerați că a crede că există un motiv pentru a suferi de bullying înseamnă a legitima violența?

R. Da, pentru că se pare că cel care comite actul de violență are un motiv conștient. Și nu este așa. Violența este un limbaj pe care trebuie să învățăm să-l citim. Și dacă începem în școală, cu atât mai bine. În caz contrar, putem crede că lumea este împărțită în oameni buni și răi; și asta ar fi fascism. Așa cum am citit odată: «Nu judeca, toți încearcă să vindece ceva tainic».

Î. De ce o persoană alege pe alta pentru a o agresa?

R. Depinde de fiecare persoană și depinde de tipul de agresiune exercitată. Dar, în general, agresorii fac ceva foarte similar cu ceea ce fac unii politicieni: «Uitați-vă la ce putem judeca la celălalt, pentru a nu fi judecat eu». Și toți avem ceva pentru care putem fi judecați, și nu este întotdeauna un lucru rău. Am văzut adolescenți care suferă din cauza bullying-ului pentru că sunt considerați «prea frumoși». Nu pare, dar suferă la fel. Și ne este mai greu să-i înțelegem.

Î. Preferiți să folosiți termenul «victimă» altor denumiri în cazul persoanelor care au trăit acest tip de violență?

R. Nu. Eu prefer să mă numesc victimă, dar înțeleg perfect alte variante. De fapt, aceasta este una dintre libertățile pe care trebuie să ni le asumăm: să vorbim despre ceea ce simțim și ceea ce am învățat din experiența trăită și cum vrem să o numim. Asta facem în centrul literar pe care îl conduc și pe care îl numesc «Povestea vindecătoare». Este foarte interesant să vedem ce fac oamenii care au suferit cu resturile de durere, cum o transformă și o lasă să plece.

«Familiile sunt speriate, iar fetele, băieții și tinerii s-au săturat să vorbească mereu despre bullying-ul școlar», — spune filosoful și activistul împotriva bullying-ului, Lilița Boș. WANDER WOMEN COLLECTIVE (Getty Images)

Î. Când familiile vă întreabă cum să aleagă o școală pentru a evita bullying-ul, le recomandați întotdeauna să nu întrebe în centru dacă există bullying școlar, ci să întrebe cum îl previn și cum îl gestionează. Este imposibil să fugi?

R. A fugi este un cuvânt foarte puternic. Dar este greu să găsești o școală în care să nu existe bullying școlar. Nu am văzut niciuna. Ar fi ca și cum ai căuta o țară în care să nu se comită nicio violență. Nu există. Familiile sunt de obicei îngrijorate dacă fiicele și fiii lor vor fi agresați, dar proporțional sunt mai mulți oameni care fac asta decât oameni care suferă de asta.

Î. Adolescenții se confruntă cu bullying care are și mai multe canale de răspândire: rețele sociale, videoclipuri, grupuri de mesagerie… Este mai dificil ca niciodată să reziste acestui tip de violență?

R. Nu, pentru că este și mai ușor ca niciodată să găsești resurse. Îi invităm să intre pe Stopbullying.help, un site pe care l-am creat cu instrumente, protocoale și modalități de a vorbi cu școlile și alte familii. Dar vor putea găsi și o cale virtuală, aproape narativă, pentru ca minorii să facă asta — este împărțită în trei categorii, de la 5 la 7 ani, de la 8 la 11 și de la 12 la 15 ani. Este important ca, în timp ce adulții încearcă să rezolve situația, elevii să aibă posibilitatea să crească mai bine. Și recomand asta nu doar victimelor bullying-ului, ci și minorilor și adolescenților în general. În cursurile online, studenții au o clasă virtuală în care trebuie să ia decizii, ceea ce le permite să învețe să se opună la ceea ce nu vor să audă.

Î. S-au săturat adolescenții să li se vorbească despre bullying?

R. S-au săturat de bullying, dar această problemă nu se limitează doar la asta. Există o serie de probleme, cum ar fi rasismul, xenofobia și violența, pe care trebuie să le eradicăm. Cea mai bună modalitate de a face acest lucru este prin conștientizare și prevenție. Știm cum să facem asta.

Î. Cât timp poate suferi o persoană din cauza bullying-ului înainte ca cei din jur să observe că se întâmplă ceva?

R. Depinde de persoană. Sunt oameni care încep să vomite după trei luni și sunt oameni care nu spun nimic timp de 60 de ani. Cea mai în vârstă victimă care mi-a scris pentru a povesti despre bullying-ul la care a fost supusă la școală avea 92 de ani și s-a întâmplat în Cotolengo, un centru franchist pentru minori. Este important ca minorii să știe că sunt importanți. Că avem nevoie de ei. Și că avem obligația de a le oferi instrumente pentru a învăța să fie cine sunt.

Î. De ce are nevoie un copil sau un adolescent care suferă din cauza bullying-ului?

R. Să vorbească în felul său. Și trebuie să-i oferim resurse pentru asta. Nu doar dacă suferă din cauza asta, ci și dacă acea persoană agresează pe altcineva.