Ştiinţa sfidează biologia de decenii, iar dovada este că astăzi, a deveni mamă după 40 de ani nu mai este o știre. Este adevărat că fertilitatea femeii începe declinul lent, dar progresiv, după 35 de ani, producţia ovariană scăzând până la menopauză, momentul încheierii etapei fertile din punct de vedere medical. Însă, atâta timp cât există ovulaţie și menstruaţie, sarcina este posibilă.

Desigur, șansele scad odată cu vârsta. De exemplu, conform datelor Institutului Naţional de Statistică privind rata de fecunditate, în 2024 au fost 16.950 de nașteri la femei cu vârsta între 40 și 44 de ani; 1.640 între 45 și 49 de ani; și 550 de femei care au devenit mame la 50 de ani sau mai mult. Cu un deceniu în urmă, în 2014, procentul mamelor de peste 40 de ani era de 27%. În 2021, acesta a ajuns la 53,6% (ultimele date disponibile). Prin urmare, este mult mai obișnuit acum decât înainte să devii mamă după 40 și chiar 45 de ani.

Riscuri și îngrijiri specifice în sarcina târzie

Întrebarea pe care și-o pun multe femei care iau în considerare maternitatea la această vârstă este dacă este sigură pentru ele sau pentru copil. Răspunsul este: depinde. Depinde în principal de sănătatea și condiţia fizică a mamei. Paula Camarós, moașă la Baby Suite, recunoaște că îngrijirea unei mame de peste 40 de ani poate necesita o abordare obstetricală ușor diferită: „Pe măsură ce vârsta mamei crește, există o probabilitate mai mare de apariţie a anumitor riscuri, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul gestaţional sau complicaţii la naștere”.

În plus, conform expertei, aceste femei prezintă un risc mai mare de a avea un copil cu anomalii cromozomiale, precum sindromul Down, motiv pentru care se recomandă adesea teste de diagnostic prenatal mai amănunţite și controale prenatale mai frecvente.

Este, de asemenea, foarte important să se ia în considerare starea de sănătate preexistentă a viitoarei mame, deoarece prezenţa unei boli cronice poate duce la complicaţii mai mari, avertizează Camarós. „Pe măsură ce femeia înaintează în vârstă, probabilitatea de a dezvolta afecţiuni precum hipertensiunea gestaţională, diabetul gestaţional sau preeclampsia poate fi mai mare”, continuă ea, „statistic vorbind, este, de asemenea, mai frecvent să apară complicaţii în timpul nașterii, cum ar fi un risc crescut de cezariană”.

Moașa recunoaște că sarcinile la femeile mai în vârstă pot fi asociate și cu un risc crescut de avort spontan sau naștere prematură, dar avertizează că „nu trebuie să fim alarmiști”, deoarece este important de subliniat că, deși riscurile cresc statistic odată cu vârsta, multe femei de peste 40 de ani au sarcini sănătoase, „mai ales dacă beneficiază de un bun control prenatal și respectă recomandările profesioniștilor din domeniul sănătăţii”.

Importanţa suportului emoţional

Dacă a deveni mamă pentru prima dată este o lume complet nouă, a face acest lucru după 45 de ani implică provocări și mai mari. Este posibil ca acea femeie să fi ajuns la această sarcină cu dificultăţi, fie după luni de încercări, fie direct cu ajutorul unui tratament. „Îngrijirea emoţională în aceste sarcini devine, prin urmare, foarte importantă. Viitoarea mamă trebuie să aibă o reţea de sprijin continuu, pentru a se putea bucura de acest proces spre maternitate”, susţine Belén Marinone, specialistă în planificarea pentru bebeluși și însoţirea femeilor în timpul sarcinii.

„Dacă vorbim despre aspectele logistice, ne confruntăm, de asemenea, cu provocări mai mari decât media”, continuă Marinone, „este foarte probabil ca la această vârstă să vorbim despre femei profesioniste, cu cariere solicitante și exigente”. În plus, experta amintește că, în aceste cazuri, gravidele au adesea puţin timp pentru pregătiri și, pe de altă parte, o sarcină mai mare de îngrijiri, astfel încât timpul dedicat pregătirilor pentru bebeluș va fi mai mic decât în mod normal, ceea ce poate accentua ideea că nu vor face faţă sau că nu vor fi suficient de pregătite.

Îngrijirea emoţională în sarcinile femeilor de peste 40 de ani capătă o importanţă majoră: viitoarea mamă trebuie să aibă o reţea de sprijin amplă și solidă.

Pentru Marinone, cheia unei planificări reușite este apelarea la experţi care să ghideze procesul: „Care să facă fiecare pas eficient atât în ceea ce privește timpul dedicat, cât și rezultatul, dar mai ales, care să o împuternicească pe mamă să își poată trăi sarcina și planificarea sosirii bebelușului cu sentimentul că deţine controlul”.

Exerciţii fizice specifice în timpul sarcinii târzii

Ester Egea Cuevas, licenţiată în Ştiinţele Activităţii Fizice și Sportului, recomandă practicarea sportului în timpul sarcinii, deoarece ajută, explică ea, la controlul creșterii în greutate, îmbunătăţește circulaţia, reduce riscul de diabet gestaţional și favorizează bunăstarea fizică și emoţională. „O femeie sedentară ar trebui să înceapă cu exerciţii ușoare și progresive, prioritizând tehnica și controlul postural. În schimb, o femeie sportivă poate continua activitatea, ajustând intensitatea și evitând exerciţiile de mare impact sau care implică risc de cădere”, asigură ea.

Egea oferă câteva recomandări de exerciţii pentru fiecare trimestru de sarcină:

• Primul trimestru (0-12 săptămâni): În această etapă, multe femei pot experimenta oboseală, greaţă și schimbări hormonale. Se recomandă menţinerea activităţii fizice moderate dacă era practicată înainte de sarcină, combinând antrenamentul de forţă cu mersul pe jos sau înotul. De asemenea, este recomandabil să se includă exerciţii de respiraţie și pentru planșeul pelvin, cu excepţia cazului în care gravida nu se simte foarte bine. Fundamental este respectarea ritmului propriu.
• Al doilea trimestru (13-27 săptămâni): Este momentul ideal pentru a întări corpul. Se pot include exerciţii de forţă (adaptate condiţiei femeii), exerciţii de stabilitate, pentru abdomen (specifice gravidelor) și de mobilitate, precum și exerciţii specifice pentru planșeul pelvin și postură. Este important să se evite exerciţiile în poziţie supină (culcat pe spate) deoarece pot afecta circulaţia.
• Al treilea trimestru (28-40 săptămâni): Aici obiectivul principal este menţinerea mobilităţii și pregătirea pentru naștere. Se recomandă reducerea intensităţii exerciţiilor de forţă dacă femeia simte nevoia, altele pot continua până la sfârșitul sarcinii și să se concentreze pe exerciţii de respiraţie, stretching ușor, mobilitatea pelvisului și întărirea planșeului pelvin. Mersul pe jos rămâne o opţiune excelentă, dar uneori, din cauza greutăţii bebelușului, dacă nu se controlează timpul și intensitatea, poate genera disconfort, deci nu trebuie abuzat.