Medicii legiști din regiunea spaniolă Galicia cer de ani de zile autorităților locale să le schimbe sistemul de lucru bazat pe gărzi extenuante de șapte zile și nopți consecutive – opt, în practică. Pe parcursul acestui interval, sunt nevoiți să parcurgă sute de kilometri pentru a examina locuri unde au fost descoperite cadavre sau a gestiona cazuri de abuz și agresiune sexuală. Totul pentru o remunerație de doar 1,42 euro pe oră.

În urmă cu cinci ani, actualul președinte al regiunii Galicia, Alfonso Rueda, pe atunci ministru, a recunoscut, în cadrul unei întâlniri cu reprezentanți ai medicilor legiști, cât de insuportabile și nedrepte sunt gărzile lor de o săptămână întreagă. La fel ca în multe alte întâlniri cu oficialii administrației galiciene, medicii judiciari au primit asigurări și cuvinte de încurajare. Însă Rueda a mers mai departe și a făcut o promisiune. „Ne-a spus că vom avea un cadou frumos de Crăciun”, își amintește acum Fernando Serrulla, unul dintre cei mai mari specialiști în antropologie medico-legală din Spania și președintele Asociației Medicilor Legiști din Galicia (AGMF). Această asociație a trecut recent la acțiune, după 15 ani în care a cerut un tratament egal cu ceilalți profesioniști din medicina legală din Spania, deoarece „cadoul de Crăciun” promis nu a sosit niciodată. Medicii legiști din Galicia, aproape 70 la număr, repartizați în diverse sedii (Vigo, A Coruña, Santiago, Lugo, Pontevedra, Ourense și Ferrol), sunt obligați să efectueze gărzi de o săptămână, zi și noapte, de luni până duminică. Această practică contravine unei dispoziții a Ministerului Justiției din 2014 și unei propuneri de plan de gărzi, ambele valabile la nivel național.

Acest al doilea document servește drept bază pentru alte comunități autonome din Spania pentru a permite gărzi mai lungi de 24 de ore doar în zone cu mai puțin de șase medici legiști în schemă. Însă în Galicia, această justificare se aplică doar în Ferrol, unde sunt doar cinci specialiști. Medicii legiști galicieni au obligația de a fi constant în alertă, o responsabilitate care, în practică, se extinde la opt zile consecutive, deoarece lunea de după gardă o dedică de obicei redactării rapoartelor urgente din ziua de duminică. În timpul acestor gărzi, estimează ei, pot avea de gestionat multiple intervenții (o realitate care se intensifică „vara și în timpul sărbătorilor, aproape întotdeauna la primele ore ale dimineții”); numeroase cazuri de violență domestică și agresiune sexuală (mai frecvente în zonele urbane), care necesită răspuns imediat, examinare fizică și psihologică; recoltare de probe ADN; asistență pentru persoane reținute; și internări urgente ale bolnavilor psihici. În aceste 168 de ore, primesc în medie cinci solicitări pentru examinarea locului unde au fost descoperite cadavre, fie din cauza unei morți violente, fie naturale, dar în circumstanțe neobișnuite.

Concilierea vieții profesionale cu cea familială este o iluzie, iar acest aspect este resimțit în special de „femei și tinerii cu copii mici”, recunoaște Serrulla. „Sunt multe situații diferite în Spania, dar suntem singura comunitate care nu are recunoscute gărzile de 24 de ore”, afirmă veteranul medic legist. „Suntem foarte educați, oameni conștiincioși, dar acum trebuie să batem cu pumnul în masă și, dacă este necesar, să ajungem în instanță”, avertizează el. „Lovitura” a venit acum câteva zile, sub forma unui comunicat de presă în care asociația a scos la iveală această povară de lucru neașteptată: șapte, și în practică opt zile de gardă continuă în fiecare lună. „Care se transformă în 16, fiind mereu localizabil”, comentează Iria del Río, medic legist în Pontevedra, „dacă pe lângă asta mai ești și de rezervă o altă săptămână”, adică partener de sprijin pentru medicul de gardă, în cazul în care situația se complică și acesta este depășit de evenimente.

Pe tot parcursul acestui timp, pe care îl combină cu munca lor obișnuită, nu pot face planuri, niciun fel de activitate privată care ar putea însemna să rămână fără semnal, să fie blocați într-o zonă cu trafic intens sau să practice un sport care să-i împiedice să se întoarcă la mașină și la muncă în mai puțin de 15 minute. Ei nu fac parte din regimul medicilor sau al judecătorilor. Sunt „personal de serviciu” al administrației de justiție. Cu particularitatea că nu pot reduce niciodată starea de vigilență, deoarece evenimentele nu au loc în timpul programului de lucru. „Avem un coleg care își lasă telefonul la monitorul de înot pentru a putea intra în piscină”, povestește o specialistă, „alta care locuia unde se sărbătorește fiesta Albariño, în Cambados [Pontevedra], își petrecea gărzile disperată”. O săptămână întreagă „cu șoseaua complet blocată”, nu putea sta acasă.

Iria del Río este mamă a patru copii cu vârste între 2 și 10 ani; partenerul ei este gardă civilă. Dacă nu ar fi ajutorul oferit de părinți, asumarea acestor gărzi interminabile ar fi imposibilă. Cel mai ambițios plan pe care și-l permit această medic legist și copiii ei este „să meargă să se joace în parcul de lângă casa bunicilor”. Într-o zonă foarte turistică (Sanxenxo și O Grove) și foarte populată, „mersul la plajă este exclus” din cauza blocajelor de trafic care se formează.

„Copiii s-au obișnuit deja, au înțeles că mama are telefonul de gardă”. De fapt, înțeleg mai puțin unii judecători: „Uneori suntem la o intervenție într-un loc îndepărtat și ne sună pentru că în acea zi trebuie să depunem mărturie într-un proces. Am depus mărturie de pe mobil, din mașină”, spune medicul legist din Pontevedra, „dar dacă se pierde semnalul, din prima primești o mustrare de la magistratul de serviciu”.

După ce presa galiciană a publicat comunicatul, autoritățile regionale au reacționat negând că Galicia ar fi singura comunitate în această situație. Așa că medicii legiști au realizat un sondaj telefonic, apelând colegi din celelalte comunități autonome, inclusiv Ceuta și Melilla, și au confirmat ceea ce știau deja. Cu excepția Galiciei, garda de 24 de ore este recunoscută, deși există provincii în care, dacă sunt mai puțin de șase medici legiști, turele sunt mai lungi. Cu toate acestea, condițiile sunt diferite, începând cu remunerarea. Un medic legist galician este plătit pentru fiecare oră de gardă fără distincție între zile de sărbătoare sau lucrătoare.

La sfârșitul unei săptămâni de gardă, pentru această muncă calificată cu normă întreagă primesc aproximativ 240 de euro net, mai puțin decât pentru o gardă de o zi în alte comunități. Acest lucru „este insultător” și este „foarte departe de ceea ce câștigă un lucrător necalificat, de exemplu, unul de curățenie, 10 euro pe oră. Și mult mai departe de ceea ce aceeași administrație a Galiciei plătește medicilor de asistență primară: aproximativ 20 de euro net pe oră”, detaliază AGMF.

„Suntem singurii profesioniști din administrația de justiție care se mobilizează în gardă la orice oră pe tot teritoriul, indiferent de furtună, val de căldură, frig, vânt sau zăpadă. La domicilii, pe drumuri, autostrăzi, în munți, râuri sau pe plaje”, detaliază în comunicatul lor: „Și chiar dacă lucrezi toată noaptea, nimeni nu te scutește de obligațiile de a doua zi”.

„Zilele trecute am avut o intervenție în O Barco de Valdeorras. Am plecat la 12:30 și m-am întors la șapte seara. Viața mea în gardă mi-o petrec în mașină”, rezumă Serrulla. El acoperă întreaga provincie Ourense, cu excepția capitalei. În Lugo se întâmplă ceva similar: există un medic legist de gardă pentru satele din nord și altul pentru cele din sud. Galicia, cu dispersia sa populațională și jumătate din nucleele locuite din toată Spania, este un labirint complicat de drumuri, poteci și cărări. La sfârșitul unei gărzi, depășesc ușor 2.000 de kilometri. Orice examinare la locul descoperirii unui cadavru, la care se adaugă autopsia a doua zi, plus raportul ulterior și toate dosarele care trebuie pregătite, necesită cel puțin opt până la zece ore de muncă.

„Nu înțelegem care este legea care se aplică tuturor medicilor legiști din Spania și care în Galicia nu poate fi aplicată”, protestează asociația: „Atât de la AGMF, cât și de la conducerea Imelga, am avut tot felul de întâlniri. Ni se recunoaște verbal că avem dreptate, dar nimeni nu a fost capabil să deblocheze situația”. Studenții la medicină din Galicia nici nu vor să audă de ramura legală. „Din 200 de medici care pot absolvi la fiecare promoție în Santiago, majoritatea anilor ies zero medici legiști”, asigură Del Río. „Ceea ce ni se plătește pentru gărzi este o insultă teribilă... Suntem medici legiști din vocație, pentru că altfel am fi în sistemul de sănătate obișnuit, cu un salariu mai mare”.

Dacă în orașe abundă cazurile de violență de gen, în vasta Galicia rurală ceea ce este o „epidemie” sunt dramele derivate din îmbătrânire și depopulare. „Singurătatea face ravagii, degradează cu o viteză enormă”, denunță Serrulla, „mă sună tot mai mulți judecători pentru cazuri urgente legate de bătrâni în situație de Diogene, mâncați de șobolani, bolnavi, care trăiesc în condiții foarte proaste, care și-au pierdut controlul asupra medicației... nu este suficient să-i vezi în cabinet, trebuie să le vizitezi casele pentru a avea o percepție reală”. „În Ourense suntem obosiți să examinăm cadavre de bătrâni care trăiau singuri”, deplânge președintele AGMF.

Medicii legiști sunt adesea nevoiți să facă munca pe care alți profesioniști nu o fac. „Zilele trecute a trebuit să merg la două dimineața acasă la o doamnă țintuită la pat care decedase la opt seara”, își amintește Iria del Río: „S-a dovedit că asigurarea privată pe care o plătea a spus că nu are ambulanță, iar serviciul 061 nu a trimis o echipă argumentând că era obligația asigurării”. „A ajuns să meargă poliția, iar agenții au trebuit să sune la judecătorie. A fost o lipsă teribilă de umanitate, iar familia s-a angustiat și mai mult văzând sosind un medic legist”, recunoaște ea. „Nu înțelegeau nimic, pentru că bătrâna era foarte bine îngrijită... Pe mine m-au mobilizat doar pentru că cineva trebuia să spună că a murit”.