Creierul taților se pregătește pentru paternitate

De secole, s-a crezut că doar corpul mamelor se pregătește pentru creșterea copiilor. Totuși, știința demonstrează că și creierul masculin are propriul „mod tată”, așteptând să fie activat. Necesită mai mult timp și anumite condiții, dar bărbații experimentează de asemenea modificări neurologice care îi ajută să-și îmbunătățească legătura cu copilul și cu familia. Sarcina este unul dintre procesele de cea mai mare transformare personală. Corpul femeilor suferă schimbări semnificative, inclusiv creierul, modelat de hormoni care facilitează tranziția către maternitate. Transformarea este atât de profundă încât, chiar, nivelurile de hormoni pe care o femeie gravidă le acumulează în nouă luni echivalează cu cele pe care le-ar atinge o femeie negravidă timp de 35 de ani, conform doctoriței Susana Carmona, liderul grupului Neuromaternal al Institutului de Cercetare Sanitară Gregorio Marañón, centru de referință internațională în studiul impactului neurologic al sarcinii. Doctorița Carmona, autoarea cărții Neuromaternal (Ediciones B, 2024), numește acest proces matrescencia, un cuvânt care reflectă asemănarea dintre maternitate și adolescență, etape caracterizate „prin importante cascade hormonale însoțite de profunde schimbări fizice, psihologice și sociale”.

Ei bine, transformările pe care le trăiesc viitoarele mame sunt cele care ajută tocmai la schimbarea creierului tatălui. Feromonii femeilor, care sunt transmise prin piele și transpirație, fac ca creierul viitorului tată să înceapă să-și scadă nivelul de testosteron cu până la 33% și să crească prolactina cu peste 20% la sfârșitul sarcinii. Această schimbare face ca bărbații să-și reducă dorința sexuală, să-și crească plasticitatea neuronală, să-și ascută auzul pentru a auzi plânsul copilului lor când s-a născut și să se pregătească mai bine pentru a scoate familia înainte. În cazul testosteronului, de exemplu, s-a demonstrat că scăderea acesteia favorizează o mai bună creștere a copilului. Un studiu recent care a analizat nivelurile hormonului la 27 de cupluri care așteptau un copil a demonstrat că acei bărbați care au avut o scădere mai mare a testosteronului în timpul sarcinii și chiar și-au sincronizat nivelurile cu cele ale partenerului au fost mai bine pregătiți pentru paternitate și pentru angajamentul față de familie. Toate acestea au ajutat la întărirea legăturii lor cu mama și i-a pregătit pentru o participare mai activă la creșterea copilului.

Acum, aceste schimbări nu sunt intrinseci, așa cum li se întâmplă femeilor. Ele apar doar atunci când interacționează cu contextul. Am putea spune că tatăl nu se naște; tatăl se face. „Trăiește schimbări în creierul său, dar se întâmplă din cauza mediului: mai întâi, însoțind mama, și în al doilea rând și cel mai important, prin interacțiunea cu bebelușul”, clarifică doctorița Carmona. O altă cercetare recentă, efectuată între Spania și SUA cu tați la primul copil și până la șase luni de viață a bebelușilor lor, a demonstrat că cei care s-au bucurat de un concediu de paternitate mai mare experimentează schimbări mai pronunțate în regiunile cerebrale care susțin atenția direcționată și empatia. În acest fel, sunt mai bine pregătiți să se acorde la semnalele bebelușilor lor, la plânsul sau nevoile lor, în comparație cu tații care nu au avut un astfel de concediu. În studiu a fost analizat cu rezonanță magnetică impactul paternității și s-a descoperit că au existat modificări cerebrale mai mari la tații spanioli decât la americani. Printre posibilele cauze pe care le iau în considerare autorii studiului se numără permisiile de paternitate. În Spania, bărbații s-au bucurat de 16 săptămâni, spre deosebire de tații americani, cu abia timp liber pentru a avea grijă de nou-născut. Potrivit doctoriței Magdalena Martínez García, coautorul studiului și cercetător al creierului parental la Universitatea din California din Santa Barbara, „comportamentul tatălui este un proces de învățare, și cu cât este practicat mai mult, cu atât se specializează mai mult și se acordă mai mult cu bebelușul”. De fapt, acest lucru a fost constatat și la tații homosexuali. Îngrijitorii principali arată legături mai puternice între regiunile cerebrale parentale atunci când își văd bebelușii, în comparație cu îngrijitorii secundari.

În concluzie, am putea spune că petrecerea timpului de calitate cu mama însărcinată și cu nou-născutul este un antrenament cerebral pentru tați, care aduce beneficii pentru toți, care ajută la trezirea instinctelor paterne și care permite să ne bucurăm de experiența de a fi tată de-a lungul anilor. Pilar Jericó este autoarea blogului Laboratorio de felicidad.