Bunăstarea este noua febră a aurului

Bunăstarea este noua febră a aurului. Iar calul este totemul care, în zilele noastre, este redescoperit ca animal terapeutic, deoarece acționează ca o antenă și un difuzor, adică: captează și dezvăluie emoțiile persoanei cu care interacționează.

Caii sunt atât de speciali deoarece, în neurologia lor, funcțiile legate de mișcare, simțuri și memorie sunt mai dezvoltate decât la oameni (la noi predomină limbajul și motricitatea fină). Prin urmare, ei sunt capabili să interpreteze cartografia emoțională pe care o generăm noi, oamenii, datorită, printre altele, capacității lor de a asculta bătăile inimii.

Guillem Tañà (43 de ani) este fondatorul școlii de echitație GT din Vic (Barcelona) și are aproape 30 de ani de experiență în lumea ecvină; cunoaște în profunzime terapia cu cai și o practică cu metoda Equine Assisted Growth and Learning Association (EAGALA), fondată acum 26 de ani în Utah (Statele Unite): «Au fost momente în care calul a nechezat, aproape ca și cum ar fi vrut să-mi spună: nu-ți dai seama ce se întâmplă cu această persoană?», comentează el râzând la celălalt capăt al telefonului. Munca lui Tañà se aplică, de exemplu, în procese de vindecare mentală și terapii cu copii hiperactivi.

«Oamenii au din ce în ce mai puțină răbdare și multă armură. Nu sunt pregătiți să asculte ceea ce nu le place», spune el. Núria Orriols (47 de ani), psiholog și expert în programare neurolingvistică (PNL), își amintește că, acum 17 ani, când s-a urcat pe o iapă pentru prima dată, i s-a reamintit că un călăreț poate călări deoarece animalul acordă această oportunitate. «Calul te oglindește, fie că îl călărești sau nu, și arată emoțiile persoanei. Te ajută să conștientizezi ce ți se întâmplă văzând-o în comportamentul său», spune ea de acasă, din Vic. Despre retragerile de wellness care folosesc, de asemenea, caii ca atracție, Orriols este clară: «Înainte, pentru a obține liniștea, părinții noștri mergeau să se plimbe prin munți sau să campeze. Acum sunt atât de la modă pentru că există o nevoie de conectare, de autocunoaștere și de a fi mai liniștiți intern», conchide ea.

Interacțiunea dintre oameni și cai este sistemică. Așa relatează expertul în resurse umane Ana Urmeneta: «Am făcut o sesiune de coaching cu cai și un grup de directori cu scopul de a afla mai multe despre stilul lor de conducere. Surpriza a fost că grupul format din antrenor și mine, care eram în afara arenei, a fost mai atractiv pentru cal decât grupul de directori».

Și continuă: «Potrivit expertului, acest lucru s-a datorat energiei pe care o generam. Noi eram total concentrați pe aceeași problemă (dinamica zilei), în timp ce liderii erau dispersați».

În 1953, omul de știință german Max Reichenbach a publicat primul studiu despre terapia ecvină, iar din anii '60 începe să fie scrisă istoria contemporană a calului ca animal vindecător. În Écija (Sevilla) există din 2007 Fundația pentru Dezvoltarea Terapiilor Ecvestre sub egida Universității din Osuna, care, din 2018, promovează grupul de lucru numit Alianța Internațională pentru Interacțiunea Sănătoasă cu Ecvine.

Pentru Tañà, a gândi ca un cal «înseamnă a face ceea ce trebuie făcut pentru a accepta și a trăi momentul, a-ți câștiga locul și a acționa cu respect». Iar noi, oamenii, uneori, păcătuim mai mult prin primitivism decât prin indomabilitate.