Aproape nimeni din bazinele miniere din Asturia și León nu știe cum ar trebui să fie munca în minele de cărbune. În aceste ținuturi trăiește «familia minieră», generații întregi de bărbați și femei care timp de decenii și-au riscat viața pentru pâine. De aceea, după decesul a cinci muncitori în zăcământul Zarréu (Cerredo în castiliană), se înmulțesc întrebările despre o tragedie neașteptată. O întrebare se repetă în mod special. «Oare nu existau grizumetre?», întreabă Alberto în fața complexului sportiv din Villablino (León), unde marți au fost depuse trupurile victimelor. A fost miner timp de 22 de ani și nu înțelege cum aparatul care trebuie folosit pentru a detecta și măsura prezența gazului grizu în subteran, și care a înlocuit canarii de altădată, nu a servit pentru a evita nenorocirea.

Mai multe informații

Cozi în bazinul minier pentru a sprijini familiile celor cinci muncitori decedați.

Când Alberto și colegii săi coborau în mină, povestește el, întotdeauna intra înainte un responsabil cu o lampă de siguranță și un grizumetru «pentru a vedea cum era frontul de lucru». Dacă nivelurile creșteau, se activau echipamentele de ventilație. Alături de el, fostul miner José María adaugă că, începând de la anumite niveluri ale acestui gaz inodor care se ascunde împreună cu cărbunele, mașinile electrice trebuie oprite. Pentru a evita scânteile, clarifică la unison, acel declanșator al unei explozii de grizu pe care anchetatorii îl caută acum în Zarréu.

«și eu mă întreb dacă exista grizumetru, dacă cineva a fost acolo să măsoare și ce [nivel de grizu] a indicat», insistă Javier Martínez Álvarez, un alt miner pensionat din Villablino, care a venit la capela ardenta pentru a-și exprima condoleanțele familiilor celor cinci decedați. A lucrat în sector 24 de ani, între 1987 și 2011. «Suntem în 2025 și ceea ce s-a întâmplat este o barbarie», subliniază el. Martínez admite că «mina este întotdeauna crudă», dar specifică faptul că progresele tehnologice au redus din această ferocitate. Explozia de grizu din Zarréu a avut loc într-o zi de luni. Acest fost miner își amintește că pe vremea sa, responsabilii cu securitatea coborau duminica pentru a detecta posibila prezență a acestui gaz periculos și pentru a lua măsuri înainte ca muncitorii să înceapă ziua de lucru a doua zi.

Un locuitor din Villablino aduce o coroană de flori la complexul sportiv municipal unde a fost instalată capela ardenta. Manu Brabo

La Sindicatul Muncitorilor Minieri din Asturia (SOMA-FITAG-UGT) se declară șocați. «De mult timp nu s-a mai trăit o asemenea tragedie», regretă secretarul său general, José Luis Alperi. «și se întâmplă acum, când se desfășura o activitate mult mai chirurgicală, căutând minereu de înaltă performanță, cu mai puțin personal și cu condiții de securitate din secolul XXI, cu normative și mijloace». Sindicalistul se referă la permisul de cercetare pe care compania Blue Solving l-a primit de la Guvernul din Asturia pentru redeschiderea zăcământului Zarréu. Așa cum a confirmat Executivul socialistului Adrián Barbón marți, compania era autorizată să analizeze cărbunele încă prezent în acea zonă și să exploreze exploatarea sa pentru a produce, de exemplu, grafit. La etajul al treilea, unde a explodat gazul grizu, avea un alt permis doar pentru a retrage materiale vechi abandonate acolo, de la fier vechi la șine. În niciun caz nu putea extrage cărbune pentru comercializare, deși în exteriorul Zarréu se acumulează grămezi din acest mineral, iar vecinii asigură că au văzut mișcare de produs.

Pentru oricare dintre aceste operațiuni autorizate, măsurile de securitate sunt identice cu cele pentru restul lucrărilor miniere, explică Alperi. Adaugă că, dacă variază vreo cerință, este întotdeauna pentru a crește exigența, niciodată pentru a o reduce. Sindicalistul evită să speculeze asupra cauzelor accidentului și va aștepta informațiile pe care le va furniza Comisia Regională de Securitate Minieră a Principatului Asturia, un organism care se va reuni extraordinar joi. Secretarul general al SOMA are încredere totală în buna activitate a Direcției Generale de Mine a Principatului. «Este cea mai bună din Spania», afirmă el. «Nu am nicio îndoială. Informațiile pe care le oferă sunt întotdeauna impecabile».

Cărbunele atinge astăzi prețuri record, amintesc și în această regiune deprimată de închiderea zăcămintelor: 500 de euro pe tonă, când a fost sub 200. Astfel, a reînviat interesul empresarial pentru acest mineral și în aceste bazine, unde munca este rară, s-a redeschis dezbaterea despre redeschiderea minelor. Grupul companiei Blue Solving a primit 1,5 milioane de euro subvenții pentru proiectul său de revitalizare a minei Zarréu, care s-a încheiat tragic. Institutul pentru Tranziție Justă al Guvernului Spaniei i-a acordat aproape un milion pentru o instalație de valorificare a subproduselor și molozului din construcții și 600.000 de euro pentru o fabrică de brichete (un fel de peleți pentru alimentarea sistemelor de încălzire).

Această nouă minerit care apare are puțin de-a face cu cea care a hrănit atâtea familii în Asturia și León. Minerul pensionat Javier Martínez este îngrijorat de întreruperea schimbului de generații. În fața capelei ardente a colegilor săi decedați, își amintește cum pe vremea sa tinerii aveau în mină un veteran pe care să-l urmeze și în care să aibă încredere pentru a evita pericolele. «Intram în mină cu un maestru, cel care îți spunea tu mergi acolo», veteranul în care să te încrezi evitând nenorocirea. Acum, regretă el, în acest ținut cu o puternică tradiție de luptă muncitorească și sindicală, companiile din sector sunt atât de mici încât, practic, nu există nici comitete de întreprindere.