Abuzul sexual infantil: experiențe și recomandări

Una din cinci femei și unul din treisprezece bărbați la nivel global declară că au suferit abuz sexual infantil, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. În Spania, incidența este similară, conform cercetărilor recente. Virginia este una dintre aceste victime. Acum în vârstă de 53 de ani, ea a suferit abuz sexual infantil în trei perioade diferite (între 9 și 18 ani) din partea unchiului său, a soțului mamei sale și a unui călugăr budist care locuia în casa familiei. „Toată lumea crede că abuzul începe și se termină când se întâmplă, dar se transformă în interiorul tău și amprentele pe care le lasă asupra adultului ulterior sunt importante. În cazul meu, nu am putut niciodată separa persoana care îmi oferea plăcere de agresor, chiar și în relații pline de iubire. Bucuria, atunci când o aveam, îmi genera accese de furie: dacă o aveam, nu exista încredere”, povestește ea într-o conversație telefonică cu acest ziar. Doi bărbați cărora a simțit nevoia să le spună că a fost victimă a abuzului sexual infantil ―din cauza „fobiei” pe care o simțea în timpul relațiilor sexuale―, i-au răspuns: „te rog, nu-mi face asta” și „Aceasta cu unchiul tău mi-ai spus-o ca să mă exciti?”.

Virginia este una dintre cele douăsprezece persoane (11 femei și un bărbat; nouă dintre ele spaniole și trei din America Latină) care au participat la cercetarea lui Nereida Bueno-Guerra și Laura Tamés, de la Universitatea Pontificia Comillas, intitulată Recomandări bazate pe dovezi pentru partenerii și prietenii adulților supraviețuitori ai abuzului sexual infantil [Recomendaciones basadas en evidencia científica para parejas y amigos de adultos sobrevivientes de abuso sexual infantil]. Din mărturiile victimelor au apărut recomandări pentru prieteni, rude și apropiați care pot fi consultate în vignetele de-a lungul acestui reportaj. Este un fel de ghid care ajută să înțelegi ce doare când o persoană povestește, odată adultă, că a fost victimă a abuzului sexual infantil ― „Și de ce nu l-ai oprit?”, „De ce nu ai spus-o mai devreme?”― și ce, în schimb, îi ajută și îi întărește ― „Ce curajoasă ești”― pentru a face față diferitelor procese prin care trec până se vindecă. Diferite studii științifice indică faptul că un răspuns bun din partea mediului este un factor protector care ajută la nivel clinic victima și face ca în viitor să nu dezvolte atât de multă simptomatologie psihologică.

Ce îi doare

De ce nu ai reclamat? De ce ai așteptat atât de mult timp chiar și să povestești? „Pentru că mi-a fost suficient să supraviețuiesc; mi-a fost suficient că am fost capabilă să-ți spun ție, ca să mă mai angajez acum în tot procesul care implică trecerea printr-o secție de poliție, să nu știu dacă voi fi crezută, a trecut mult timp și nu am dovezi…”

A primi vina pentru că nu a oprit

„Dor întrebările care uneori sunt puse fără să vrei, cum ar fi dacă ai văzut că se apropia de tine, de ce nu l-ai oprit? Pentru că abuzul este un proces foarte treptat în care agresiunea sexuală este de obicei ultimul pas, înainte există toată o înșelătorie emoțională, un atac la stima de sine a persoanei și o minează până când agresorul se simte capabil să comită abuzul. Acea presiune psihologică ne slăbește”.

A rămâne pentru totdeauna ca cea care a fost violată

„Dacă cineva are un accident de mașină și o povestește în mediul său, nu va rămâne pentru totdeauna ca Sara care a lovit și a distrus mașina, ci ca cea care într-o zi a avut un accident. Cu abuzul, de obicei, nu se întâmplă asta, ești etichetată pentru totdeauna ca Sara care a fost violată, abuzată. Asta doare pentru că agresorul îți ia copilăria, sfera ta intimă și pe deasupra viziunea pe care o vor avea oamenii despre tine în viitor”.

Ca ceea ce s-a întâmplat să fie minimizat

„Deși surprinde, sunt oameni care o fac: ‘bine, s-a întâmplat o singură dată; cel puțin nu te-a omorât; putea fi mai rău’. Că întrebările se concentrează pe dacă a fost penetrare”.

„Uneori ne întreabă: Dar a fost penetrare? Și când răspunzi că nu, auzi suspinul de ușurare: ‘Uf, ce bine’. Cum ce bine, doar că m-a atins sau m-a amenințat, deja era dureros pentru mine”.