Am trecut prin câteva săptămâni de celebrare internațională transfobă, antifeministă și reacționară.

A început cu fotografia activistelor Marion Calder și Susan Smith cu mâinile ridicate la ieșirea din Curtea Supremă a Regatului Unit. Imaginea a făcut înconjurul lumii: la început am crezut că e o nuntă, dar nu, erau două femei care comiteau o crimă de ură împotriva altor femei. Scriitoarea J. K. Rowling, care a donat 80.000 de euro din propriul buzunar pentru ca femeile care urăsc femeile să își poată menține bătălia legală anacronică și costisitoare, a fumat un trabuc pe X imediat ce a aflat vestea, iar flacăra ei a aprins ura transfobă în întreaga lume. Cu siguranță, femeile care urăsc femeile au câștigat, dar nu ceea ce cred ele. Au reușit să ne facă să dedicăm mult timp gândirii asupra identității femeilor trans și prea puțin analizei a ceea ce transformă o femeie într-o urâtoare de alte femei, adică pe ce se bazează identitatea transfobă.

Femeile care urăsc femei spun că drepturile femeilor trans umbresc lupta persoanelor care s-au născut fiind biologic femei. Adică, femeile care urăsc femei susțin că sexul biologic și nu genul este o caracteristică definitivă și naturală în momentul alocării drepturilor. Și asta este o falsitate periculoasă. Nu există nicio clasă de drepturi sau privilegii care să se bazeze pe caracteristicile biologice ale persoanelor, care nu pot fi niciodată discriminatorii în fața legii. A cere să existe o lege care să privilegieze femeile pentru simplul fapt că sunt biologic femei este ca și cum ai cere legi diferite pentru persoanele albe. Poziția lor este juridică și politic reacționară.

Confuzia apare deoarece, de fapt, există legi care discriminează pozitiv femeile, adică legi care beneficiază unele persoane în raport cu altele. De ce fac asta? Dintr-un motiv genital? Bineînțeles că nu. În Spania, de exemplu, Legea organică 3/2007 pentru egalitatea efectivă a femeilor și bărbaților beneficiază femeile pentru a încerca să corecteze o inegalitate culturală și politică: machismul și violențele sale. În patriarhat, după cum toată lumea știe (mai puțin femeile care urăsc femeile), bărbații au mai multă putere. Și pentru a corecta o inegalitate socială apar legile necesare care beneficiază femeile. Dar legile pentru egalitatea efectivă între bărbați și femei nu au o bază biologică, deoarece sunt legi care vor trebui să dispară în momentul în care inegalitatea socială (și nu genitală) care prejudiciază femeile este eradicată.

Atunci, de ce Curtea Supremă britanică a dat dreptate femeilor care urăsc femeile? Ei bine, pentru că consideră că termenii „femeie” și „sex” din Legea egalității din 2010 se refereau la sexul biologic și nu la genul dobândit. Adică, tribunalul și-a dat seama că legea egalității britanice din 2010 nu ținea cont de femeile trans și asta este ceva ce legea va trebui să corecteze. Dacă nu ar face-o, ceea ce ar spune lumii nu este că există privilegii legale ale femeilor biologice față de femeile trans. Ceea ce spune este că există o lege care privilegiază drepturile unor persoane asupra altora din motive biologice și acest lucru este reacționar și de neconceput în democrație, pur și simplu.