
În câteva cuvinte
Articolul examinează reacțiile europene la amenințările externe, cu accent pe necesitatea consolidării apărării. Se analizează opiniile publice, rolul liderilor politici și posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu. Concluzia evidențiază importanța pregătirii pentru apărare în contextul actualei crize geopolitice.
Refrenul din La Marseillaise
Refrenul din La Marseillaise (Aux armes citoyens, formez vos bataillons...) ar putea deveni în curând mai actual și mai urgent decât ne-am dori.
În funcție de proximitatea geografică a Rusiei, țările UE/NATO se simt mai mult sau mai puțin amenințate și mai mult sau mai puțin dispuse să se implice într-o Europă a Apărării bine dotată, inclusiv din punct de vedere nuclear. Cutremurul Trump ne-a pus în stare de alertă maximă și ne-a reamintit cuvintele lui Merkel: „Nu ne mai putem baza pe Statele Unite pentru a ne proteja”.
Președintele francez, Emmanuel Macron, este vocea principală în acest apel de a uita de un pacifism depășit. Și știe că se poate baza pe partenerii germani și polonezi, pentru care conflictul din Ucraina este o realitate mult prea apropiată și îngrijorătoare.
Atât la Paris, cât și la Berlin și Varșovia se vorbește deja despre coordonarea strânsă și împărțirea scutului nuclear galic. Britanicii iau în considerare ceva asemănător, dat fiind faptul că verișorii americani sunt conduși de un lunatic. Dar ce părere au europenii despre asta?
În Spania, guvernul încearcă să evite subiectul, deoarece asta ar obliga la răspunsuri concrete cu privire la cât va costa creșterea bugetului pentru Apărare și dacă acești bani vor presupune reduceri în domenii sociale. Alte guverne nu se eschivează atât de mult și își informează cetățenii, considerându-i persoane adulte și pregătite să digere că, așa cum spunea Bob Dylan, „timpurile se schimbă” și că suntem la cheremul politicienilor iresponsabili, atât la Washington, cât și la Moscova.
Studiul YouGov
Compania de sondaje YouGov a realizat un studiu european - care include Spania - pe această temă și a tras concluzii interesante.
- Trei sferturi dintre europeni nu doresc ca rearmarea să fie finanțată pe baza impozitelor.
- Britanicii, spaniolii și italienii nu doresc să-și crească datoria publică, ci ca acești bani să provină din fonduri europene speciale și fără ca acest lucru să se răsfrângă asupra bugetelor naționale.
Pericolul Trump și Putin
Cât de periculos este Trump pentru europeni? Jumătate din populația consultată îl vede ca fiind îngrijorător, dar le este mai frică de Putin (sperie 69% dintre britanici, 62% dintre spanioli... dar 45% dintre italieni).
Special este cazul francez, unde doar 10% au o opinie pozitivă despre Putin. Cu toate acestea, există o coincidență notabilă între extrema dreaptă a lui Marine Le Pen și Franța Nesupusă a lui Jean-Luc Mélenchon (stânga), care nu văd anunțurile lui Putin ca o amenințare reală.
Mélenchon a vorbit chiar despre o „a treia cale”: să nu se alinieze nici cu Putin, nici cu Trump.
Dispoziția față de Ucraina
Ar fi europenii dispuși să moară pentru Ucraina? Clar, nu. Deși ar putea lua în considerare să meargă acolo odată ce se va semna pacea ca forțe de interpunere.
Și cum este văzută revenirea serviciului militar obligatoriu? 68% dintre francezi, 58% dintre germani, 49% dintre italieni, 43% dintre britanici și 41% dintre spanioli sunt de acord.
Modernizarea Armatei
În acest capitol, este mult de nuanțat. Armatele europene s-au modernizat și internaționalizat. Oferă tinerilor posibilitatea de a se forma nu numai ca simpli soldați, ci și ca specialiști IT în războaie cibernetice sau ca cercetători în tehnologii militare ultramoderne.
Exemplu: explorarea capacităților viitoare ale dronelor care sunt utilizate în Ucraina. Sună foarte vechi, dar este vorba despre obținerea unei anumite păci pe baza unei pregătiri maxime împotriva unui atac inamic. Vechea si vis pacem para bellum. Pentru francezi, acest apel la rearmare și la independența strategică a Franței și, prin urmare, a Europei, este o renaștere a ideologiei gaulliste. Sunt mândri de force de frappe nucleară, niciodată pusă la îndoială.
Pentru germani, este vorba, din nou, despre o altă revoluție. Suprimat în 2011 serviciul militar obligatoriu, Armata germană, întotdeauna puțin sau insuficient finanțată, a câștigat prestigiu în operațiunile de pace internaționale, de obicei în poziții de spate. Acum va primi o ploaie de milioane de euro pentru a se adapta la urgența geopolitică și a conduce astfel, împreună cu Parisul, impulsul definitiv către această Europă a apărării atât de ignorată și acum atât de necesară.
În ziua de azi, spun specialiștii, dacă rușii ar invada Europa am putea rezista abia o săptămână din lipsă de oameni și de armament adecvat.
Referință istorică
În 1931, jurnalistul german Kurt Tucholsky, amintind de ororile Primului Război Mondial și văzând alianța dintre militarii demobilizați și nazism, scria: „Soldaten sind Mörder” (soldații sunt asasini). Și nimeni nu se poate îndoi că, într-un război, există puține alternative. Ori omori, ori ești omorât.
Apelurile la pacifism sunt foarte respectabile și niciodată o recrută obligată nu-și va putea apăra bine patria. De aici importanța soldaților și Armatelor hiperprofesionale care știu să-și facă treaba cu minimul de daune și pierderi umane.
În momentul actual, nu ne putem face iluzii că o Rusie revanșardă și susținută acum de Trump se va calma. La Marseillaise ar trebui să sune ceva mai des.
Autor
Aurora Mínguez este jurnalistă și analistă de afaceri europene. A fost corespondent RTVE la Berlin timp de 17 ani.