Audiencia Nacional a refuzat să-l despăgubească pe un bărbat nevinovat

Audiencia Nacional a refuzat să-l despăgubească pe un bărbat nevinovat care a petrecut 15 ani în închisoare pentru violuri pe care nu le-a comis. Cei cinci judecători ai Camerei de Contencios Administrativ care au pronunțat această sentință nu numai că ignoră decizia Tribunalului Suprem — care în 2023 l-a achitat pe Ahmed Tommouhi de infracțiuni — dar îi impun și plata cheltuielilor de judecată. Și toate acestea fără ca acest lucru să aibă vreo consecință asupra carierei profesionale a judecătorilor de la Audiencia de Barcelona — Felipe Soler, Gèrard Thomas și Margarita Robles, actualul ministru al Apărării — care în 1992 l-au condamnat pe Tommouhi doar pe baza identificării în timpul ședinței de recunoaștere de către victime.

Tommouhi, zidar de profesie, a fost arestat în 1991 și condamnat alături de Abdelrrazak Mounib pentru mai multe violuri pe care nu le-au comis. În 1997, Curtea Supremă a recunoscut deja nevinovăția ambilor într-unul dintre cazuri, dar au rămas în închisoare deoarece celelalte condamnări nu au fost revizuite. Tommouhi a fost eliberat din închisoare abia în 2006, iar Mounib a murit de infarct în timp ce era închis la Can Brians. În 2023, în urma unei investigații jurnalistice care a dezvăluit că, într-un al doilea proces, instanța nu a ținut cont de probele științifice ale spermei care îl exonerau pe acuzat, Curtea Supremă a anulat o a doua condamnare a lui Tommouhi. În ciuda acestui fapt, Audiencia Nacional consideră acum că nu este vorba despre o «eroare judiciară flagrantă sau evidentă» și că, prin urmare, nu are dreptul la despăgubiri din partea statului.

Este greu de înțeles ce ar putea fi mai grav și mai evident decât ignorarea unei probe care atestă nevinovăția unui cetățean, o decizie pe care diferiți juriști nu ezită să o considere de facto o condamnare fără probe. Și că, în consecință, un om nevinovat a fost privat de libertate nu mai puțin de 15 ani. Decizia Camerei de Contencios poate fi încă atacată la Curtea Supremă. Cazul Tommouhi nu este doar o tragedie personală, ci și un avertisment cu privire la modul în care sistemul poate eșua și cu privire la necesitatea consolidării garanțiilor în modelul de justiție penală, în special în ceea ce privește respectarea probelor științifice și evitarea posibilelor prejudecăți rasiale. Justiția — administrația în general — trebuie să fie responsabilă pentru greșelile sale, așa cum cere cetățenilor să facă, și să își repare propriile erori printr-o despăgubire financiară care să contribuie la atenuarea, fie și într-o măsură minimă, a prejudiciului enorm cauzat unui cetățean care a fost încarcerat pe nedrept timp de ani de zile.