Anul acesta, 39 de femei au fost asasinate în Spania de partenerii sau foștii lor parteneri, totalizând 1.334 de la începutul înregistrărilor.

Femei lipsite de protecție atunci când sistemul eșuează și discursuri tot mai răspândite care neagă că violența împotriva lor este structurală. Cu aceste două probleme în centru, mișcarea feministă ajunge anul acesta la 25-N.

Alpedrete, un oraș din Madrid, a fost unul dintre cele mai recente exemple ale acestui discurs negationist, în urmă cu doar o săptămână, unde soțul ei a ucis-o și apoi s-a sinucis. Primarul localității, membru al PP, a asigurat că acest caz nu are legătură cu violența de gen, afirmând că bărbatul „își iubea foarte mult soția” și că sistemul a eșuat prin nedetectarea bolii psihologice pe care agressorul ar fi suferit-o. Fernández a rectificat ulterior, dar președinta Comunității Madrid, Isabel Díaz Ayuso, se alăturase deja ideii că o crimă machistă nu era de fapt o astfel de crimă.

Cu o lună și jumătate înainte, în septembrie, au fost făcute publice defecțiuni ale brățărilor anti-abuz, expunând vulnerabilitățile unuia dintre cele mai sigure sisteme de protecție din Spania, deoarece nicio femeie care a purtat un astfel de dispozitiv nu a fost niciodată ucisă. Aceste probleme se acumulează în Ziua Mondială a Eliminării Violenței împotriva Femeilor, la care mișcarea feministă ajunge din nou divizată.

Au trecut deja trei ani de când există o parte trans-excluzivă – adică nu consideră femeile trans ca fiind femei – și dezacorduri privind modul de abordare a prostituției – între reglementare și abolire –, dar există probleme unde există consens. Prima, și evidentă, este necesitatea eradicării cât mai curând posibil a tuturor formelor de violență. Dar și necesitatea și urgența de a pune o barieră în calea expansiunii extremei drepte și a mișcărilor anti-feministe.

Forul Madrid 25N și Mișcarea Feministă din Madrid (MFM), organizatorii istorici ai manifestației din 25-N din capitală, au pus accentul în comunicatul lor anual pe „negationismul extremei drepte, care se opune consolidării politicilor specifice pentru eradicarea violenței machiste; pe lupta împotriva violenței față de femei și pe relaxarea politicilor de egalitate între femei și bărbați”. „Lipsa de protecție împotriva asasinatelor este violență instituțională, iar abandonul și neglijența pun în pericol protecția a mii de femei”, subliniază aceste două organizații.

De asemenea, au reamintit de schimbarea de atribuire din 2023, prin care gestionarea acestui contract a trecut de la Telefónica și Securitas Direct la Vodafone și Securitas. În septembrie anul trecut, au fost făcute publice multiplele defecțiuni cu care, mai ales anul trecut, s-au confruntat cei de la Centrul Cometa, centrul de control al acestor dispozitive: de la posibilitatea agresorilor de a-și scoate brățara fără a declanșa vreo alarmă, „imprecizia geografică” sau chestiuni care, conform unui raport, chiar „contravin” clauzelor caietului de sarcini al contractului.

Atât Forul, cât și MFM cer o „revizuire urgentă a politicilor de protecție, care devine evidentă în cazuri precum gestionarea dezastruoasă a brățărilor telematice de control al agresorilor machiști” deoarece, susțin ele, „lipsa de protecție împotriva feminicidului este o neglijență gravă și o violență instituțională care se adaugă violenței machiste”.

Diferitele părți ale mișcării au, de asemenea, în comun, pentru acest an, cerința ca sistemele pe care Spania le-a construit de ani de zile să fie cât mai solide, pentru care cele două organizații principale din Madrid, unde se măsoară cumva pulsul mișcării, denunță „reduceri” și „relaxare” din partea instituțiilor, în special în teritorii precum Comunitatea condusă de Isabel Díaz Ayuso, unde „se produce o reducere bugetară destinată luptei pentru egalitate, anunțată recent” de guvernul de la Madrid.

De la Comisia 8M — platforma adunărilor de cartiere și sate — se consideră „prioritar să se concentreze pe creșterea violențelor patriarhale” existente în societate „și mai concret pe violența rasistă”. În comunicatul pentru acest 25-N, de asemenea, „se subliniază respingerea instrumentalizării politice a mișcărilor de dreapta, mai ales a celei exercitate împotriva femeilor rasializate”. „Violența patriarhală nu poate servi niciodată la justificarea discursurilor lor de ură”, adaugă ele.

În ceea ce privește politicile publice, se afirmă că „reducerile ucid” și se semnalează „cum violența este o problemă structurală care nu se limitează la sfera privată, ci se extinde și în sistemele publice precum cele de asistență pentru victimele violenței machiste și sexuale, sau în sistemul sanitar, „esențial în prevenirea violențelor machiste”.

Diviziunea care a început în 2022 a pus pe tapet o poziție trans-excluzivă a unei părți a mișcării feministe care, până atunci, nu fusese vizibilă, sau nu atât de mult. Această poziție, însă, avea un fundal, și anume că această lege, și încorporarea așa-numitei agende queer în cea a mișcării, fusese inițiată de Unidas Podemos, pe atunci parteneri de coaliție ai Guvernului cu PSOE și cu Irene Montero ca ministru al Egalității.

Astfel s-a reflectat ruptura, ca o separare între feminismul mai apropiat de PSOE, care deținuse istoric reprezentarea instituțională a feminismului, și cel care înclina spre viziunea Podemos. Căci ceea ce s-a concretizat în autodeterminarea liberă de gen inclusă în legea trans era deja printre angajamentele socialiste, fusese inclus în agenda lor politică și guvernamentală.

Ulterior, diviziunea a continuat și s-a accentuat din cauza pozițiilor diferite față de prostituție și a consecințelor Legii Libertății Sexuale.

Chiar dacă Ana Redondo, socialistă, conduce ministerul de atunci și chiar dacă nu mai există această tensiune politică pentru minister, această fisură nu pare să se închidă. Vor exista două manifestații în orașe precum Sevilla sau Mallorca.

Și la Madrid, unde cumva se măsoară pulsul cel mai oficial al mișcării, acest lucru este vizibil prin desfășurarea a două trasee practic la aceeași oră și nu departe unul de celălalt. Unul, cel al Forului și al Mișcării Feministe din Madrid, la 18:30 cu plecare de la colțul Gran Vía cu Alcalá; și cel al Comisiei 8M, de la Atocha la 19:00.

Istoric, Forul este organizația care a convocat manifestația în capitală, făcând acest lucru din 1997. Pe de altă parte, platforma de adunări de cartiere și sate care se află sub umbrela Comisiei 8M desfășura acțiuni și marșuri în această zi în mod autonom. Până în 2023, au făcut-o timp de patru ani în mod coordonat, adică fiecare adunare convoca în cartierul său, dar cu un afiș, o lozincă și un manifest comun.

La această din urmă participă feminismul trans-inclusiv și, de asemenea, cel reglementator al prostituției, deși există și feministe aboliționiste la acest marș; și tot la aceasta s-a alăturat în acești ani fosta ministră a Egalității, Irene Montero, și secretara generală a Podemos, Ione Belarra. La cea a Forului și MFM se alătură partea mișcării trans-excluzive și aboliționiste; la aceasta s-a alăturat Redondo, proaspăt preluată portofoliul Egalității în 2023, atât în acel an, cât și în cel trecut.

Telefonul 016 oferă asistență victimelor violenței machiste, familiilor acestora și anturajului lor, 24 de ore pe zi, în fiecare zi a anului, în 53 de limbi diferite. Numărul nu este înregistrat în factura telefonică, dar trebuie șters apelul de pe dispozitiv. De asemenea, se poate contacta prin e-mail și prin WhatsApp la numărul 600 000 016. Minorii se pot adresa telefonului Fundației ANAR 900 20 20 10. Dacă este o situație de urgență, se poate apela 112 sau telefoanele Poliției Naționale (091) și Gărzii Civile (062). Și în cazul în care nu se poate apela, se poate recurge la aplicația ALERTCOPS, de unde se trimite un semnal de alertă Poliției cu geolocalizare.