În vizita lui Xi în Europa, telefonul a sunat

În luna mai a anului trecut, în mijlocul drapelelor chineze și franceze fluturând în vânt, președintele Xi Jinping și soția sa, Peng Liyuan, au coborât din avionul prezidențial proaspăt aterizat la Paris. Era prima etapă a unui turneu de cinci zile pentru a consolida legăturile cu Europa; prima pereche a Chinei a fost întâmpinată călduros de o mulțime de compatrioți care agitau steagul roșu al țării lor. În cealaltă parte a orașului, a sunat telefonul lui Jiang Shengda. Lider al Frontului Libertății în China, un mic grup de activiști și artiști chinezi, Jiang, în vârstă de 31 de ani, se pregătea să vorbească în fața a sute de manifestanți în Piața Republicii, scena istorică a manifestațiilor pentru libertatea de exprimare, proteste și disidență. Jiang, născut în Beijing, era obișnuit să se adreseze unor mulțimi mari și adesea se alătura uigurilor, tibetanilor și locuitorilor din Hong Kong din străinătate pentru a denunța represiunea drepturilor omului și a libertății de exprimare de către Xi, atât în China, cât și în alte țări. Dar în acea zi s-a confruntat cu o dilemă sfâșietoare. Mama sa îl suna de la Beijing, la 8.200 de kilometri distanță. Nu a răspuns la telefon.

«Cu siguranță urma să-mi transmită mesajul [autorităților] că nu ar trebui să particip la nicio activitate publică în timpul vizitei lui Xi Jinping», a declarat Jiang Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) într-un interviu recent, cu fața ascunsă de ochelari de soare și încadrată de o coamă lungă și o barbă țepoasă. «Și atunci m-am gândit: ‘Cred că am datoria să o fac’». Jiang este unul dintre sutele de cetățeni chinezi rezidenți în străinătate împotriva cărora autoritățile din țara sa au luat măsuri directe, folosind pirateria informatică și supravegherea, și indirecte, cum ar fi interogatoriile membrilor familiei, prietenilor și chiar a foștilor profesori. O campanie globală sofisticată organizată de Beijing pentru a constrânge și intimida diaspora, pe care analiștii o numesc «represiune transnațională». ICIJ și mass-media aparținând consorțiului au intervievat 105 persoane rezidente în 23 de țări care, ca și Jiang, în ultimii ani au fost ținta acțiunilor autorităților chineze pentru că au criticat politicile Guvernului în public și în privat. Cei atacați sunt chinezi, uiguri, tibetani, din Mongolia interioară și din Hong Kong. Ei au fost vizați pentru că au apărat drepturile minorităților etnice din China și au vorbit despre alte subiecte pe care Partidul Comunist Chinez (PCC) le consideră tabu, cum ar fi independența Taiwanului și Hong Kongului și mișcarea spirituală Falun Gong. Interviurile fac parte din #ChinaTargets, o investigație multinațională coordonată de ICIJ cu peste 30 de instituții media internaționale, printre care Джерело новини și La Sexta.

«Partidul Comunist nu s-a schimbat fundamental», asigură Michael Kovrig, fost diplomat canadian și expert în politică externă chineză. «Ceea ce s-a schimbat este capacitatea sa. Acum poate face mai multe lucruri, așa că le face». Dimpotrivă, spune Kovrig, serviciile de informații și forțele de ordine din multe țări democratice nu au experiența necesară pentru a se ocupa de cazurile legate de tacticile represive și coercitive ale PCC pe teritoriile lor. «Acesta este un monstru relativ nou și nu știu cum să lupte împotriva lui», susține Kovrig, care a fost deținut în China între 2018 și 2021, în ceea ce se poate interpreta ca represalii pentru arestarea în Canada a unui director de rang înalt de la Huawei, gigantul tehnologic chinez.

Beijingul neagă acuzațiile de represiune în afara granițelor sale, pe care le califică drept «nefondate» și «inventate de o mână de țări și organizații pentru a defăima China», în cuvintele lui Liu Pengyu, purtătorul de cuvânt al Ambasadei acestei țări la Washington. «Nu este adevărat că se acționează în afara granițelor noastre pentru a-i persecuta pe așa-zișii disidenți și chinezi din străinătate», a declarat Liu pentru ICIJ.

ICIJ

De la venirea lui Xi la putere, în 2012, mulți activiști, jurnaliști și specialiști academici au consemnat mii de cazuri în care autoritățile chineze au exercitat represiuni în alte țări, conform analizei ICIJ prin rapoarte ale organizațiilor pentru drepturile omului, mass-media și alte lucrări de investigație. În plus, conform diverselor rapoarte judiciare, autoritățile au transformat unele victime în complici, deoarece obligă sau înșală disidenți și membri ai minorităților etnice să-și spioneze compatrioții în străinătate. Adesea, țările gazdă au dificultăți în a proteja persoanele vizate de Guvern împotriva atacurilor și intimidărilor, conform analizei menționate.

Represiune transnațională

Cetățenii chinezi persecutați de Guvernul lor spun că, cu rare excepții, este frecvent ca poliția din țara în care locuiesc să nu le acorde atenție atunci când denunță că sunt supravegheați și hărțuiți. Răspunsurile diplomatice rămân timide, ceea ce încurajează China să fie din ce în ce mai agresivă, conform activiștilor. În Nepal, Thailanda și alte țări care depind de puterea economică chineză, conform investigațiilor ICIJ, poliția locală a ajutat autoritățile chineze să împiedice proteste și, în unele cazuri, să localizeze și să aresteze disidenți. Umbrele ajung și în Europa. În Ajunul Crăciunului trecut, Carmen Lau, o femeie din Hong Kong exilată în vârstă de 30 de ani, se afla în apartamentul ei de lângă Londra, ascultând târziu în noapte conferința de presă în care poliția din Hong Kong anunța o serie de restricții pentru activiștii pro-democrație în exil, când și-a auzit numele. «Mi-a schimbat complet viața de zi cu zi», spune Lau. «Încă procesez mental asta și încerc să-mi adaptez viața personală și socială». Lau este printre sutele de locuitori din Hong Kong care au participat la mișcarea pentru democrație pe care autoritățile orașului au reprimat-o brutal și care, în 2020, a culminat cu o nouă lege de securitate care restricționează enorm drepturile omului și libertățile civile. În 2021 a fost acuzată că a incitat la votul în alb ca formă de protest împotriva unor alegeri pe care activiștii le considerau trucate. Este una dintre miile de persoane care au fugit în Regatul Unit, Statele Unite și alte țări, și figurează pe lista celor 19 persoane pentru care Hong Kong oferă recompensă. Nu mai are niciun contact cu membrii familiei care locuiesc încă în țara sa, dar este încă îngrijorată pentru ei și pentru propria sa siguranță, conform spuselor sale.

«A fost [un] sentiment complicat…, pentru că știu că ceea ce fac este corect», explică ea. «Dar decizia mea și hotărârea mea au pus în pericol familia și prietenii mei».

ICIJ

Autoritățile britanice nu au fost de mare ajutor, conform lui Lau. Asigură că atunci când cele din Hong Kong au oferit recompensa, un agent al unității antiteroriste a poliției metropolitane din Londra a sfătuit-o să nu participe la acțiunile de protest și să-și reducă la minimum prezența pe internet. Poliția din orașul ei i-a sugerat să instaleze o cameră de supraveghere în exteriorul apartamentului ei și să-și cumpere o alarmă personală. Acest corp nu a dorit să facă niciun comentariu cu privire la cazul lui Lau. «Nu mă simt deloc în siguranță», afirmă ea.

Foștii agenți ai serviciilor de informații, diplomații și experții în China intervievați de ICIJ spun că țările democratice au întârziat în a fi conștiente de strategia de represiune transnațională a Guvernului chinez și că această întârziere a avut consecințe. Opinia publică a început să se schimbe în 2022, când grupul pentru drepturile omului Safeguard Defenders a publicat un raport, care a avut o mare răspândire, care dezvăluia că asociațiile de oameni de afaceri chinezi și alte grupuri de servicii către comunitate prezente în zeci de orașe din întreaga lume acționau ca secții secrete de poliție. Multe țări, în plus față de Uniunea Europeană, au dobândit conștiența repercusiunilor controlului pe care China îl exercită asupra diasporei sale. Parlamentul European a cerut o reacție coordonată a partenerilor UE față de represiunea pe care o exercită «regimurile iliberale», printre care China, în afara granițelor sale. În Regatul Unit, o comisie guvernamentală s-a reunit recent cu experți și victime în cadrul unei investigații asupra acestui subiect.

Jiang Shengda, în Paris. Maxime Tellier/Radio France

Jiang, artistul și activistul rezident în Paris, spune că, după apelurile telefonice sfâșietoare ale familiei sale în timpul vizitei lui Xi la Paris anul trecut, amenințările împotriva familiei sale au încetat brusc. Viața a revenit la normal. Dar, în martie anul acesta, Jiang a verificat unul dintre cele patru telefoane pe care le folosește pentru a comunica în siguranță cu persoane din China și a văzut un mesaj. Era de la tatăl său. Jiang l-a sunat înapoi și el i-a spus că niște agenți de securitate, printre care și cel care vorbise anul trecut cu ei, l-au convocat. Jiang filmează un documentar despre un activist cunoscut stabilit în Italia, poreclit Maestro Li, care are 1,9 milioane de urmăritori pe X, și care printre altele denunță exploatarea muncii în China. Agenții i-au transmis tatălui său că lui Jiang nu-i convine să se implice cu Li, pentru că este un «individ cheie», care este termenul pe care îl folosește Guvernul pentru a se referi la persoane considerate o posibilă amenințare pentru societate. De asemenea, aveau un mesaj pentru Jiang: «Dacă este necesar, te vor suna sau se vor întâlni cu tine oriunde te-ai afla».

Jiang a înțeles mesajul: «Îl interpretez astfel: ‘Dacă am vrea, te putem găsi oricând’».

Au contribuit la această informație: Denise Ajiri, Tobias Andersson Åkerblom, Agustin Armendariz, Sylvain Besson, Tom Burgis, Kristof Clerix, Maria Christoph, Jelena Cosic, Jesús Escudero, Géraldine Hallot, Echo Hui, Colm Keena, Jiyoon Kim, Sebastian Kjeldtoft, Simon Leplâtre, Tamsin Lee-Smith, Maeve McClenaghan, Fabio Papetti, Paula Penfold, Nicole Sadek, Sophia Stahl, Kirsi Skön, Maxime Tellier și Pelin Unker.

Traducere de Maria Luisa Rodríguez Tapia.