Панкадж Мишра

Pankaj Mishra (născut în Jhansi, India, 56 de ani) aparține acelei categorii de intelectuali, precum Edward Said sau Arundhati Roy, care folosesc cu virtuozitate instrumentele culturii occidentale pentru a demonta prejudecățile și convențiile istorice. El demonstrează că alte părți ale lumii, mult mai vaste și populate decât Europa sau Statele Unite, au o perspectivă și o viziune asupra evenimentelor complet diferită.

Cu un stil precis și profund creativ, Mishra, în cei treizeci de ani de carieră, a creat romane apreciate, precum «Romanticii» (2000) sau «Fugi ca să te ascunzi» (2022), și s-a dedicat studiului principalelor evenimente ale epocii moderne, creând eseuri care au definit dezbaterile publice, precum «Vârsta furiei» (2017), în care aprofundează originile marelui val de ură care umple lumea, sau «Fanatici fără sens» (2020), unde a analizat de ce liberalismul și capitalismul anglo-saxon s-au impus ca singura alternativă posibilă.

Mishra a acceptat să vorbească cu Джерело новини într-o dimineață gri și umedă la Londra. Întâlnirea a avut loc în apropiere de Oxford Circus. Mishra era înfometat și a propus să mergem să mâncăm ceva într-un restaurant indian popular. Abia a atins masa dosa, o clătită cu umplutură de cartofi și curry, populară în sudul Indiei.

Timp de o oră și jumătate a vorbit cu pasiune despre noul său eseu «Lumea după Gaza. O scurtă istorie» (editura Galaxia Gutenberg, care a publicat majoritatea lucrărilor sale), despre atitudinea sa sentimentală și critică față de sionismul israelian și despre viziunea sa asupra distrugerii Gazei ca vestitor al unei noi culturi a impunității. Acesta a fost începutul unei conversații care a atins și alte subiecte, precum criza din Ucraina, apariția lui Donald Trump sau atacurile dreptei asupra a ceea ce numesc disprețuitor «woke», referindu-se la feminism, lupta împotriva schimbărilor climatice sau apărarea unui discurs rezonabil cu privire la imigrația ilegală.

Întrebare: Donald Trump cere acum curățarea Fâșiei Gaza de locuitorii din Gaza, pentru ca Statele Unite să construiască acolo o nouă Riviera.

Răspuns: Nici măcar nu mi-am putut imagina că prevestirea distrugerii Gazei se va dovedi atât de sumbră pe cât pare astăzi. Primele săptămâni traumatizante ale administrației Trump au întors lumea cu susul în jos. Au instituit un fel de imperialism prădalnic global. Fie că Trump poftește la Groenlanda sau la Gaza, fie că Putin poftește la Ucraina. Sunt doi gangsteri care negociază între ei.

«Țările neoccidentale nu se simt implicate în lupta împotriva Rusiei. Nu văd argumente pentru a se opune lui Putin»

Întrebare: Vă surprinde lipsa de reacție a Occidentului față de tragedia din Gaza?

Răspuns: Sensibilitatea morală a clasei noastre politice din Occident, și, desigur, din Statele Unite, s-a tocit. Până la punctul în care au încetat să mai observe gradul de încălcare a normelor internaționale sau a moralei de bază, care a devenit distrugerea Gazei. Adevăratul șoc al ororii, început de Trump, nu a fost încă conștientizat.

Întrebare: Gaza, ca început al unei ere mai întunecate…

Răspuns: Mă gândesc constant la faptul că, atunci când ne vom uita înapoi, peste 20 sau 30 de ani, Gaza va deveni același prevestitor al venirii fascismului în toată lumea occidentală, precum a fost războiul civil din Spania în anii 1930. Deja atunci, cei care au trăit acel conflict, precum George Orwell, au conștientizat imediat prezența altor țări, precum Germania. Bombele germane au fost cele care au distrus Guernica. Nu a fost un război limitat la teritoriul Spaniei. A fost începutul unei perioade de distrugere a normelor, valorilor, principiilor unui întreg continent. Și cred din nou că ne îndreptăm spre vremuri mult mai întunecate.

Întrebare: Dar nu vreți să faceți amendamente la tot sionismul. Apărați obiectivele sale inițiale…

Răspuns: A fost o vreme când Israelul a fost capabil să inspire un alt tip de speranță: ideea că un grup de europeni ar putea crea un stat socialist în Orientul Mijlociu. De aceea, personalități marcante precum Primo Levi sau Jean Améry au simțit o astfel de atracție pentru cauza israeliană. Erau oameni de stânga convinși, care credeau că se creează un stat socialist egalitar și umanist. Astăzi, principalii apărători ai Israelului sunt personalități precum președintele maniacal al Argentinei, Javier Milei, fostul președinte al Braziliei, Jair Bolsonaro sau Donald Trump. Aceștia sunt unii dintre cei mai cunoscuți antisemiți din Occident, precum Viktor Orbán, Marine Le Pen, Matteo Salvini sau Santiago Abascal.

Întrebare: Ei sunt moștenitorii celor care vedeau peste tot conspirații evreiești-masonice și astăzi demonstrează un sprijin necondiționat pentru guvernul israelian.

Răspuns: Sunt atrași de Israel, deoarece această țară reprezintă astăzi o desconsiderare totală a legalității, a normelor democrațiilor liberale. Fiecare dintre ei, în contextul său național, luptă pentru răsturnarea acestor norme, care le limitează capacitatea de a desfășura ceea ce au promis. Pentru toți aceștia, Israelul reprezintă o oportunitate stimulatoare. Le demonstrează că în 2025 se poate realiza o epurare etnică a întregii populații. Sunt posibile deportări în masă. De aceea, cred că cultura cruzimii și a impunității pe care o reprezintă Israelul astăzi este foarte periculoasă, deoarece favorizează apariția unor culturi similare de cruzime și impunitate pretutindeni.

Întrebare: Afirmați că o mare parte din acești aliați ciudați ai Israelului sunt încă profund antisemiți…

Răspuns: Nu au renunțat niciodată la convingerea că evreii sunt o forță profund distructivă, că ei simbolizează acel tip de liberalism modern pe care îl urăsc. Că ei reprezintă liberalismul, capitalismul sau marxismul cultural pe care îl urăsc. În esență, că sunt de stânga. Că sunt poporul care ne-a dat odată socialismul sau mișcările marxiste revoluționare. Toate aceste suspiciuni nu au dispărut complet în ultimii 50 sau 60 de ani. Nu sunt interesați de componenta evreiască a Israelului. Sunt atrași de o țară care este dispusă să încalce toate normele și toate protocoalele. Acasă vor continua să trimită mesajele lor antisemite.

Întrebare: În orice caz, predarea grotescă a corpurilor ostaticilor israelieni, organizată de Hamas, întoarce opinia publică internațională împotriva cauzei palestiniene.

Răspuns: Desigur, predarea corpurilor copiilor răpiți [Kfira și Ariel Bibas] a fost un act de barbarie, dar același lucru se poate spune și despre bombardarea universităților palestiniene sau uciderea copiilor de către lunetiștii israelieni. Palestinienii au suferit întotdeauna de lipsa unui lider capabil să apere cu convingere cauza lor, nu doar în fața israelienilor, ci și în fața publicului internațional. Acesta era un lucru care îl îngrijora foarte mult pe cineva precum Edward Said, și de aceea a ajuns să rupă relațiile cu Yasser Arafat. Deși astăzi vedem clar și că Israelul a făcut tot posibilul pentru a suprima apariția unei conduceri palestiniene demne și viabile. Nu au avut nicio problemă să promoveze Hamas, finanțând această organizație pentru o perioadă lungă de timp. Acesta a fost un mod de a continua să susțină ideea că existența Statului Israel este în pericol, prezentând Hamas ca o amenințare reală a unui nou Holocaust.

Întrebare: Afirmați că Israelul și-a promovat naționalismul din memoria Holocaustului.

Răspuns: Memoria personală a Shoah [Holocaustul], evident, exista în mințile și sufletele tuturor supraviețuitorilor și ale celor care și-au pierdut rudele. Dar memoria colectivă este cu totul altceva. Este ceva care este literalmente creat și construit de instituții, instituții de învățământ, stat, mass-media și chiar cultura populară. Israelul nu a început ca o comunitate națională omogenă sau naturală. O mare parte din locuitorii săi proveneau din Orientul Mijlociu, din țările arabe. Nu aveau nicio experiență sau amintire despre ceea ce reprezenta Shoah. Propria lor identitate era foarte schimbătoare. Limba multora dintre ei era araba. Narațiunea despre Shoah a fost construită de evreii europeni, în special de politicienii lor, care au decis că acesta este cleiul care poate uni diferitele componente ale populației evreiești, fiecare dintre ele având experiențe istorice diferite.

Întrebare: Ați susținut întotdeauna că marele proces care a definit a doua jumătate a secolului XX a fost decolonizarea și că ea este încă prezentă.

Răspuns: Tot ceea ce trăim astăzi arată cum structurile și mentalitatea unui anumit tip de imperialism rasial din secolul al XIX-lea nu au fost eliminate complet. Sunt încă aici. Să ne însușim Groenlanda, să-i obligăm pe ucraineni să dea mineralele lor rare, să transformăm Gaza într-o nouă Riviera. Imperialismul de bază, care constă în a lua ceea ce te interesează, fără a întreba și a umili oamenii de culoare. Mulți au crezut că am lăsat totul în urmă pentru a investi în progres moral și social și în promovarea liberalismului.

Întrebare: Și în aceste războaie culturale din ultimii ani, care includ studiul critic al acestui trecut imperial, stânga pare să se retragă. Astăzi se atacă fără milă politicile identitare, pe care le numesc cu dispreț «woke».

Răspuns: Dacă astăzi vorbești în Regatul Unit despre rămășițele imperialismului, ești numit «woke»; dacă aperi transgenderii, vei fi condamnat ca «woke»; este un mod de a se justifica pentru mulți oameni care au fost complici la eșecurile și catastrofele din ultimii ani, care nu s-au obosit prea mult să se gândească la un anumit tip de capitalism global, care a creat inegalități profunde și o resentimente uriașe în rândul populației din Europa de Vest. Nu înțeleg că votul pentru Trump este un vot împotriva sistemului, nu neapărat împotriva «woke». O manevră destul de interesantă să distragi conversația de la problemele economice reale și de la inegalitate.

Întrebare: De la bun început ați fost unul dintre cei care au avertizat Occidentul că o mare parte a lumii, Sudul global, nu este atât de interesată să ajute Ucraina.

Răspuns: Lumea neoccidentală nu s-a simțit niciodată implicată în această luptă împotriva Rusiei. Din multe motive. Unele dintre aceste țări, precum India, depind de Rusia pentru furnizarea de arme sau petrol. Nu au de gând să rupă aceste relații. Sau uitați-vă la China, de exemplu, care are propriile relații speciale cu Moscova și propriile interese. Dar, în plus, mulți dintre ei nu înțeleg argumentele morale pentru a se opune lui Putin. Ei consideră NATO ca o putere agresivă și expansionistă și consideră că ducerea influenței sale până la granița rusă este o provocare teribilă. Ei pot crede că Putin este un imperialist nebun, dar nu cred că el a inventat amenințarea NATO. Despre asta vorbea deja Gorbaciov, iar Boris Elțin s-a plâns de același lucru.

Întrebare: Și în acest sens, considerați că criza din Ucraina a arătat că regele este gol.

Răspuns: Ceea ce a demonstrat criza din Ucraina în ochii multor oameni din întreaga lume, atât cu regimul ineficient de sancțiuni impuse Rusiei, cât și cu războiul în sine, care nu a provocat înfrângeri grave Moscovei, este că Occidentul astăzi este mult mai slab decât a fost. Că nu mai poate susține aspirațiile sale de conducere asupra restului lumii, nici economic, nici militar. Că fără participarea Chinei sau a Indiei, sancțiunile împotriva Rusiei nu au niciun efect. Atât cazul Ucrainei, cât și cazul Gazei au arătat slăbiciunea diplomatică, militară și morală a Occidentului.

Întrebare: Vă terminați cartea cu o oarecare speranță, uitându-vă la mobilizările studențești împotriva distrugerii Gazei.

Răspuns: În climatul actual de lăcomie, violență și expansiune, a vedea tineri demonstranți care apără valori precum compasiunea, solidaritatea, empatia și sentimentele față de cei slabi și săraci, este în sine o declarație radicală de intenții. Ne îndepărtăm de limbajul tehnocratic de stânga, care vorbea despre redistribuire și egalitate, pentru a apăra în schimb anumite principii morale de bază, care au fost întotdeauna prezente în filosofie și religii și pe care le-am uitat complet.