Ritualul înmormântărilor obișnuite

Ritualul înmormântărilor obișnuite începe, de obicei, în același mod: cu zeci de persoane (câțiva prieteni, în cel mai bun caz) așteptând discursul cu emoție. Sunt doar câteva secunde de nervi, în care scapă un tuse involuntară, până când un fir de voce rupe tăcerea, prinde contur și domină, cuvânt cu cuvânt, emoția. Dacă prima frază este rostită fără un plâns zgomotos, este probabil să se ajungă până la finalul omagiului adus persoanei decedate. Cu puțin noroc, chiar se înțelege mesajul.

Depășit primul obstacol, acela de a nu începe să plângi astfel încât să nu mai poți continua, vine al doilea, mai complex: Cum să-ți iei rămas bun public de la cineva care tocmai a murit? De la cineva pe care fiecare îl păstrează în memorie în felul său? Ce să-i spui ei (sau lui) care, cel mai probabil (dacă nu, anunțați-mă), nu ne mai poate auzi? Și, mai ales, ce să transmiți despre acea persoană celor vii care (se presupune) au iubit-o și care acum ascultă cu atenție?

Pericolul clar și identificabil este vanitatea, comună tuturor muritorilor, fie că este vorba despre cei care își iau rămas bun de la bunica pe care au iubit-o cu fervoare, chiar dacă aceasta prefera să iasă în club decât să ureze „La mulți ani”; fie că este vorba despre cei care își amintesc de Papa de la Roma. Să-i elogiezi vorbind mai mult despre tine decât despre persoana decedată. Să-ți amintești anecdotele punând eul în prim-plan.

Versiunea 2.0 a acestui tip de vanitate apare pe rețelele sociale sub formă de fotografie și se vede mai ales la evenimente puțin mai vesele decât înmormântările: aniversările. Pe Instagram, felicitarea persoanei sărbătorite este obligatorie cu o fotografie însoțită de cel care îi urează mulți ani. Este de prisos să spunem care dintre cei doi arată mai bine în ea.

Cu toate acestea, odată cu moartea sa (în Lunea Paștelui!), ceva similar s-a întâmplat pe rețelele de socializare cu Papa Francisc. «Vreau să mă alătur durerii întregii Biserici Catolice care astăzi plânge moartea Papei Francisc. Am avut ocazia să-l cunosc în anul 2021...», scrie președintele Castilla-La Mancha, Emiliano García-Page, cu fotografia sa. «A fost un om apropiat. Am fost surprins de cunoștințele sale detaliate despre Andaluzia și de admirația sa pentru devotamentul nostru popular», își ia rămas bun președintele Andaluziei, Juanma Moreno, cu fotografia sa. «A-l cunoaște pe Papa Francisc a fost un moment special pentru mine», își amintește președintele Cataloniei, Salvador Illa, cu fotografia sa.

Dar nu numai ei: de la Alberto Núñez Feijóo, trecând prin Joe Biden și Barack Obama, imaginile cu Pontiful au blocat ieri X (fostul Twitter). Este mai ușor să-i citezi pe cei care nu au făcut-o (dacă nu ai o fotografie, nu contezi), precum Hillary Clinton, Pedro Sánchez sau Al Gore. Și asta în ciuda faptului că jurnalistul Idafe Martín a avertizat: «Dragi politicieni. Nu încărcați o fotografie cu voi cu Papa. Chiar nu. Nu voi sunteți protagoniștii acum». La fel ca și Neus Tomás, din aceeași breaslă: «Nu poți evita să-ți amintești de bancul acela care portretizează ego-uri: Cine este domnul în alb care stă lângă X?»

Cel care nu a postat o fotografie a fost nici vicepreședintele Statelor Unite, J. D. Vance, deși avea una. Și nu una oarecare: cea pe care o făcuse cu el cu câteva ore înainte de moartea sa. «Tocmai am aflat despre moartea Papei Francisc. Inima mea este alături de milioanele de creștini din întreaga lume care l-au iubit. M-am bucurat să-l văd ieri, deși era vizibil foarte bolnav», a amintit oficialul pe X. Ca și cum i s-ar fi scăpat că el era un alt protagonist al zilei pe rețeaua socială, transformat în Moarte, unul dintre primele răspunsuri i-a amintit: «Este vina ta, șarpe veninos și alunecos care te-ai strecurat cu un zâmbet și o strângere de mână atât de toxică încât ar fi trebuit să aibă un avertisment de materiale periculoase».