
În câteva cuvinte
Un raport recent dezvăluie deficiențe majore în gestionarea inundațiilor DANA în Comunitatea Valenciană, subliniind lipsa activării nivelului de urgență națională și deficiențe de coordonare între autorități. Experții critică inacțiunea și lipsa de alerte, considerându-le factori critici în pierderile de vieți omenești.
Doi experți indică «o defecțiune în structura de răspuns» la inundațiile DANA în Comunitatea Valenciană
Doi experți în situații de urgență și protecție civilă, în calitate de experți pentru asociația SOS Dispăruți, au emis un raport care concluzionează că faptul că nu a fost activat niciodată în Spania nivelul 3 de urgență indică «o defecțiune în structura de răspuns». Acest raport, încorporat în cauza penală condusă de Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Catarroja cu privire la gestionarea inundațiilor DANA, arată că, după primele 24 de ore, în care «răspunsul municipalităților și al restului administrațiilor de pe teritoriu a fost clar nul sau insuficient», consiliul responsabil «ar fi trebuit să acționeze conform celor stabilite în Legea Urgențelor și Protecției Civile a Comunității Valenciane și să propună Guvernului central declararea Nivelului 3 de Urgență sau Urgență Națională».
Documentul detaliază că așa-numita «urgență de interes național sau nivelul 3» nu a fost activată nici în cazul cutremurului din Lorca, nici în cazul erupției vulcanice din La Palma, nici în cazul inundațiilor din Badajoz, și concluzionează că, în acea zi de 29 octombrie, lipsa alertelor a fost o «sentință de moarte». Experții și experții în această materie, José María Gil Garré și Alberto Aguilar Zarco, autori ai raportului menționat, au fost citați în calitate de martori la judecătoria menționată pe 9 mai. În studiul lor, ambii experți detaliază care au fost principalele omisiuni din partea fiecărei Administrații și expun cadrul legal care ar fi trebuit să guverneze acțiunea autorităților la diferite niveluri. «În special, deciziile sau absența acestora din partea administrațiilor, existența sau inexistența resurselor de planificare obligatorii din partea administrațiilor locale, provinciale, autonome sau statale vizate de cele întâmplate și eventuala relație de cauzalitate a tuturor acestora cu consecințele fatale pentru persoanele afectate și familiile lor», arată aceștia.
La începutul acestuia, ambii experți regretă «atitudinile reținute, evazive sau direct opace» atunci când solicită «itinerarul deciziilor urmat de diferitele administrații și servicii publice, cu excepția Agenției Spaniole de Meteorologie» (Aemet). «O tăcere instituțională asemănătoare cu un fel de omertà, fără a facilita informații care ar trebui să fie publice, din planurile de urgență sau planurile speciale, și să nu mai vorbim de orice cunoștință a identității persoanelor fizice care au adoptat sau au încetat să adopte decizii, mai ales în ziua fatidică de 29 octombrie 2024», se arată în document.
În ceea ce privește acțiunea Generalitat Valenciana, raportul concluzionează că președintele, Carlos Mazón, ar fi trebuit să declare starea de urgență catastrofală, să emită alerte prin 112 și să conducă acțiunea municipalităților. «Tăcerea în alerte», scrie, a reprezentat o «condamnare pentru populație» și «a împiedicat evacuările și mobilizarea resurselor». «Lipsa alertelor a fost sentința de moarte; un avertisment ar fi salvat vieți», subliniază.
În ceea ce privește primăriile, se reproșează că «ar fi trebuit să aibă planuri operaționale și să se coordoneze cu Generalitat», că «nu au existat strategii de evacuare sau refugii» și nici «aliniere» cu Administrația autonomă. «Absența planurilor a transformat cartierele în capcane mortale. Inacțiunea locală a fost lovitura finală. Generalitat a eșuat în a conduce, a alerta și a coordona, provocând pierderi umane evitabile, iar primăriile și-au trădat datoria, multiplicând victimele».
În acest fel, specialiștii asigură că «o practică incorectă sau o simplă inacțiune în fața și în timpul gestionării urgențelor de către diferitele administrații publice cu competențe, funcții și responsabilități în materie, în Comunitatea Valenciană a fost legătura generală de cauzalitate între riscul natural și consecințele foarte grave pentru oameni». Acest lucru se concretizează în lipsa de coordonare, inexistența unor protocoale clare sau neaplicarea acestora, incapacitatea de reacție, absența unui canal de informare eficient și dezinteres administrativ la toate nivelurile administrației. «Este regretabil în mod special faptul că planurile de urgență municipale sau planurile speciale de inundații, inexistente sau opace pentru populație, nu respectă cele stabilite în legislația în vigoare».
Aceasta, reamintesc, «dispune să se stabilească măsuri concrete de acțiune pentru persoanele cele mai vulnerabile, cum ar fi cele cu mobilitate redusă sau afectate de orice altă dizabilitate, mai ales când observăm vârstele persoanelor decedate și locurile în care au murit sau au dispărut».
Pe de altă parte, subliniază că după primele 24 de ore, în care «răspunsul municipalităților și al restului administrațiilor de pe teritoriu a fost clar nul sau insuficient», consiliul responsabil «ar fi trebuit să acționeze conform celor stabilite în Legea Urgențelor și Protecției Civile a Comunității Valenciane și să propună Guvernului central declararea Nivelului 3 de Urgență sau Urgență Națională». Admit că în Nivelul 2 Comunitatea Autonomă are deja la dispoziție resursele Statului, dar «după primele 24/36 de ore de o incompetență municipală și autonomă manifestă și rușinoasă, ar fi trebuit activat așa-numitul nivel 3 sau Urgență de interes Național», adaugă. Acești specialiști concluzionează că președintele Generalitat este cel căruia legea îi atribuie «responsabilitatea directă și totală a tuturor structurilor care operează în urgență la Nivelul 2».
«Inacțiunea și neglijența administrativă nu constituie doar o încălcare normativă, ci reprezintă și o amenințare directă la adresa siguranței populației», concluzionează acești specialiști, care vor trebui să explice acest lucru judecătoarei pe 9 mai.