Guvernul spaniol a anunțat că în această vară va fi activată o comisie a adevărului, adică un grup de experți care va analiza documentația existentă privind încălcările grave ale drepturilor omului comise în timpul Războiului Civil și al dictaturii franchiste.

Primul pas, conform declarației lui Fernando Martínez, secretar de stat pentru Memoria Democratică, va fi aprobarea, în următorul Consiliu de Miniștri sau cel subsecvent, a așa-numitului Consiliu al Memoriei Democratice, care va avea 32 de membri. Legea din octombrie 2022 prevedea deja acest lucru în articolul 57, dar implementarea sa a fost întârziată, printre altele, din cauza calendarului electoral încărcat din 2023 și 2024.

Consiliul este un organ ”colegial consultativ de participare a entităților memorialiste” și are printre funcțiile sale constituirea acelei comisii a adevărului, care va avea caracter ”statal, academic, non-judiciar și independent”.

Principalul obiectiv al acestei comisii este sistematizarea informațiilor existente, fragmentate și dispersate, despre încălcările drepturilor omului comise în timpul Războiului Civil și al dictaturii franchiste. Aceasta va consulta arhivele și va colecta mărturii pentru a contribui, printre altele, la elaborarea unui recensământ oficial și statal al victimelor, așa cum prevede și articolul 9 al legii.

Comisia va avea zece membri, ”istorici, specialiști din lumea academică și experți în drepturile omului de prestigiu recunoscut”, după cum a precizat secretarul de stat pentru Memoria Democratică. Aceștia vor propune un plan ordonat de investigații și vor elabora un raport de concluzii care să servească ”la repararea victimelor și la prevenirea repetării unor astfel de fapte în viitor”. Acesta este obiectivul diferitelor comisii ale adevărului înființate în lume, în țări precum Spania, cu un trecut traumatic.

Martínez a prezentat planul de constituire a Consiliului Memoriei Democratice în cadrul unor dezbateri desfășurate luni în Congresul Deputaților, cu ocazia Zilei Internaționale a Dreptului la Adevăr, organizate de Platforma pentru Comisia Adevărului privind crimele franchismului și Fundația Internațională Baltasar Garzón.

La eveniment au participat asociații memorialiste din diferite regiuni, reprezentanți ai grupurilor parlamentare PSOE, Sumar și ERC, precum și procurorul pentru Memoria Democratică, Dolores Delgado. În timpul intervențiilor deputaților, Enrique de Santiago (Sumar), partid membru al guvernului de coaliție, a criticat planul de resemnificare a Văii Cuelgamuros, convenit între ministrul Președinției și Justiției, Félix Bolaños, și Sfântul Scaun, prin care comunitatea benedictină va putea rămâne în locație. ”Știm că echilibrele sunt foarte complicate, dar nu pare că acea sectă își va schimba orientarea doar pentru că se schimbă priorul. Nu suntem mulțumiți de procesul de resemnificare”, a concluzionat el.

Purtătorul de cuvânt pentru memorie al grupului socialist din Congres, Raúl Díaz Marín, a menționat – avertizând că intră ”într-o grădină” – că ar putea ”împărtăși” cu De Santiago necesitatea de a ”desacraliza” Valea – lucru neprevăzut în acord –, deși a subliniat importanța concursului de idei pentru a oferi o perspectivă democratică ansamblului, cu un muzeu sau centru de interpretare care să explice Războiul Civil și dictatura noilor generații. Cu aceasta, a prezis el, ”fasciștilor care urcă acolo” li se va tăia pofta de a vizita locul.

Accesul la Justiție

La rândul său, procurorul coordonator pentru Drepturile Omului și Memoria Democratică, Dolores Delgado, a expus instrumentele disponibile și dificultățile întâmpinate în deschiderea ușii justiției pentru victimele Războiului Civil și ale dictaturii. Ea a asigurat că legea din 2022 a reprezentat o ”schimbare de paradigmă” deoarece, spre deosebire de norma anterioară din 2007, dedică două articole specifice Justiției: 28 și 29.

Articolul 28 a instituit figura procurorului special pentru ”investigarea” încălcărilor drepturilor omului în acea perioadă și pentru impulsionarea căutării persoanelor dispărute. Articolul 29 face referire pentru prima dată la ”dreptul la investigație” pe care statul trebuie să îl ”garanteze” victimelor prin ”tutela judiciară în procedurile menite să obțină o declarație judiciară” privind crimele respective și promovând ”înscrierile în Registrul Civil ale deceselor persoanelor dispărute ca urmare a războiului și represiunii exercitate în dictatura ulterioară”.

”S-ar fi putut face mai devreme”, a regretat Delgado, ”printr-o interpretare adecvată a Constituției spaniole, care în articolul 10.2 deja stipulează că ”normele referitoare la drepturile fundamentale și libertăți se vor interpreta în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu tratatele și acordurile internaționale privind aceleași materii ratificate de Spania””. Aceste tratate și convenții internaționale subscrise de Spania stabilesc, așa cum au reamintit raportorii Națiunilor Unite în numeroase ocazii, o serie de obligații pentru stat, printre care, a subliniat procurorul, ”cea de a garanta dreptul de a cunoaște adevărul, de a căuta persoanele dispărute și de a investiga crimele și încălcările grave ale drepturilor omului: torturi, execuții extrajudiciare, dispariții forțate, represiunea ideilor...”

Această interpretare a Constituției nu s-a materializat și au apărut alte obstacole. ”În domeniul penal”, a reamintit Delgado, ”a existat un singur proces, tocmai împotriva judecătorului care intenționa să investigheze crimele franchismului [aluzie la Baltasar Garzón] și sentința prin care a fost achitat era un avertisment că nu se poate investiga. De asemenea, întâmpinăm dificultăți în organele judiciare care arhivează plângerile cu argumentul că nu pot iniția o procedură penală dacă nu există făptuitori [deoarece au murit], pentru că faptele s-au prescris sau pentru că li se aplică legea amnistiei din 1977”.

”Dar această Procuratură”, a adăugat ea, ”nu împărtășește ideea că acele fapte nu pot fi investigate, deoarece conform tratatelor internaționale, victimele au dreptul de a cunoaște adevărul, un adevăr judiciar, independent de faptul dacă putem sau nu să aducem făptuitorul pe banca acuzaților. Avem 45 de procurori delegați pe tot teritoriul care sunt foarte aproape de gropile comune și când apar într-una dintre ele resturi cadaverice cu semne de moarte violentă, trebuie să meargă să ridice acele cadavre ca în orice alt caz. Legea memoriei democratice”, a avertizat ea, ”este pentru întregul stat spaniol, iar legile autonomice [aluzie la cele convenite de PP și Vox] nu pot contraveni legii statale”.