În câteva cuvinte
Articolul analizează necesitatea unei forțe militare comune europene în contextul schimbărilor geopolitice globale, evidențiind tensiunile cu Rusia, ascensiunea Chinei și rolul SUA. Se subliniază importanța integrării europene și a cooperării militare pentru a menține influența UE.
Deși liderii politici occidentali au avut adesea viziuni diferite, aceștia împărtășeau o viziune comună privind apartenența la Occident, sub conducerea Statelor Unite. Această bază s-a prăbușit odată cu ascensiunea lui Donald Trump și schimbările din SUA. Din perspectiva europeană, această ruptură are consecințe majore pentru războiul din Ucraina și pentru capacitatea UE de a răspunde noii situații. O analiză critică a miopiei politicii europene dezvăluie incapacitatea de a anticipa sau de a aborda schimbările democratice din SUA, în timp ce sprijinul necondiționat pentru Ucraina și-a dovedit limitele.
O eroare politică majoră a fost și evitarea de către Germania a consolidării capacității de acțiune internațională a UE. Reînarmarea Germaniei, pe fondul tensiunilor cu Rusia, ridică întrebări despre scopul real, trecând dincolo de Ucraina și vizând mai degrabă autoafirmarea UE într-o lume cu SUA mai puțin protectoare. Evenimentele din SUA, precum discursul lui Trump și măsurile administrative controversate, indică o posibilă tranziție către o tehnocrație digitală și o politică economică libertariană.
Implementarea politică a schimbării de regim din SUA este dificil de prevăzut, cu riscul de a genera o formă autoritară de guvernare, diferită de fascismul istoric. Această nouă formă de dominație s-ar baza pe tehnocrație. Această tendință este reflectată în utilizarea termenilor precum „democrație reglementatoare”.
La începutul anilor '90, SUA părea să fie la apogeul puterii, dar recent, ascensiunea Chinei, ambițiile Indiei și ale altor puteri medii au schimbat panorama geopolitică. În opinia autorului, Germania este atrasă într-o spirală de ostilitate reciprocă, dar reînarmarea sa urmărește consolidarea forțelor militare ale UE. În contextul actual, se pune întrebarea dacă UE poate fi percepută ca o forță militară independentă, dacă statele membre își pot decide individual structura forțelor armate. O cooperare mai strânsă între statele nucleului istoric al UE ar putea fi o soluție, dar o astfel de abordare ar putea genera reacții diverse.
Autorul concluzionează că reînarmarea trebuie susținută doar dacă se fac pași spre integrarea europeană, pe principiile care au stat la baza Republicii Federale Germane.
Jürgen Habermas, filosof și sociolog, punctează asupra acestor teme complexe.
