Nigel Farage are deja un istoric vast de surprize electorale

Nigel Farage are deja un istoric vast de surprize electorale care anticipează un cutremur politic care, de fapt, nu se produce niciodată. În alegerile europene din 2019, pe atunci Brexit Party a obținut 31% din voturi și prima poziție. Laburiștii și conservatorii au terminat pe locurile trei și cinci, respectiv. În alegerile generale de anul trecut, noul său partid, Reform UK, a intrat pentru prima dată în Camera Comunelor cu patru deputați. Obținuse 4.100.000 de voturi, față de cele 6.800.000 ale Partidului Conservator, dar un sistem electoral majoritar care favorizează extraordinar cele două partide principale a reușit încă o dată să marginalizeze populismul de dreapta.

Alegerile locale din Anglia

Alegerile locale desfășurate săptămâna aceasta în Anglia, însă, au transmis o senzație generalizată că de data aceasta este serios. Regulile jocului par să fi început să se schimbe, iar Regatul Unit seamănă mai mult cu alte țări europene unde noi actori cu un discurs radical agită peisajul politic. Reform UK a fost clarul câștigător al acestor alegeri: din cei aproximativ 1.600 de consilieri în joc, a obținut peste 40%. A obținut pentru prima dată o primărie, cea a Greater Lincolnshire, și a smuls Partidului Laburist al prim-ministrului, Keir Starmer, deputatul circumscripției Runcorn & Helsby, până mai deunăzi un fief incontestabil al stângii.

«Nigel Farage are, în sfârșit, o mașinărie politică eficientă, profesionistă și bine organizată în spatele său. Una capabilă să facă față profesionalismului fără scrupule al Partidului Laburist al lui Keir Starmer și să-l înfrângă, chiar dacă la limită, în bătălia pentru scaunul unei circumscripții pe care stânga o avea aparent asigurată. Și o mașinărie capabilă să distrugă conservatorii în teritorii pro-Brexit precum Lincolnshire și Staffordshire», scria jurnalistul și scriitorul Andrew Marr în revista New Statesman.

Farage și cei doi dușmani ai săi

Pe străzile din Runcorn, acest corespondent a putut constata la începutul săptămânii trecute, în zilele premergătoare votului de joi, că terenul fertil al resentimentului în care Farage se mișcă ca peștele în apă se răspândise în mare parte din oraș. Sătul de politicieni, senzație de abandon, teamă de reduceri ale ajutoarelor sociale și respingere a imigrației. Mai ales, respingere a imigrației. «Nu sunt Domnul Bland. Sunt cine sunt, și mă iei sau mă lași. Vorbesc foarte clar. Spun ceea ce cred. Dacă îți place, fantastic. Dacă nu, nu-mi pasă», proclama sfidător Farage vineri, la celebrarea victoriei partidului său. Și adăuga: «Există o majoritate tăcută care crede în lucrurile în care credem noi. Westminster [așa cum este cunoscut în jargonul britanic establishmentul politic] și o mare parte a mass-mediei nu au nicio idee despre încotro se îndreaptă această țară».

De data aceasta se pare că amenințarea este reală, și este la fel de sumbră atât pentru conservatori, cât și pentru laburiști. În cazul primilor, pentru că după diverse încercări în care au încercat să imite discursul populist al lui Farage, se dezbat acum între a căuta un pact cu acest partid sau a se resemna să dispară, așa cum se tem mulți. «De acum înainte suntem principalul partid de opoziție la Guvern», susținea vineri Farage.

«S-au dovedit a fi niște concurenți la fel de serioși ca restul. Acum sunt dispuși să proclame că ei sunt adevărata opoziție. Nu sunt, dar argumentul că pot ajunge să fie va rezona cu tot mai multă forță. Reprezintă o provocare atât pentru laburiști, cât și pentru conservatori în toată Anglia», afirma Giles Dilnot, directorul ConsrervativeHome, pagina web la care apelează mulți tori pentru a înțelege realitatea internă a partidului lor.

Liderul conservatorilor, Kemi Badenoch, la fel de radicală și populistă în discursul său ca Farage, dar cu un aer urban și elitist care nu convinge Anglia profundă, știe că în curând va începe să fie contestată intern, în ciuda insistenței că al său este un proiect pe termen lung.

În ceea ce privește Partidul Laburist al lui Starmer, înfrângerea în fața Reform UK în Runcorn, a 16-a circumscripție cea mai sigură din toată Anglia, până acum, pentru stânga, este o chestionare în toată regula a unui Guvern care transmite senzație de epuizare la doar zece luni după ce a ajuns la Downing Street. Mulți dintre deputații săi, încă fără a se arăta public, contestă reducerile sociale efectuate de dragul rigorii bugetare, și discursul de natură conservatoare în chestiuni precum imigrația sau mișcarea trans.

Sociologul John Curtice, unul dintre analiștii electorali cei mai ascultați din Regatul Unit, explica astfel: «Partidul Laburist a avut norocul de a trebui să apere puțin peste trei sute de reprezentanți în aceste alegeri locale [față de cei peste o mie pe care îi avea Partidul Conservator]. Chiar și așa, partidul a pierdut practic jumătate din consilierii săi. Și în majoritatea cazurilor au fost smulși de Reform UK. Au pierdut nouă puncte procentuale de sprijin din 2021».

Victoria Reform UK în alegerile locale oferă o față dublă. Cu un anumit voluntarism, mulți dintre criticii săi speră că partidul va începe să se uzeze cu gestionarea municipală a gunoaielor, drumurilor sau școlilor. Alții, însă, văd în faptul că partidul lui Farage a putut prezenta candidați pentru toate posturile municipale în dispută constatarea că populismul de dreapta nu mai este o pacoste trecătoare care irupe în fiecare alegere, ci o structură organizată și extinsă pe țară care poate da în cele din urmă o întorsătură peisajului politic.