În câteva cuvinte
Fostul premier spaniol José Luis Rodríguez Zapatero susține că noua strategie de apărare a Uniunii Europene ar trebui să prioritizeze pacea și principiile Cartei ONU, criticând slăbiciunea mișcărilor pacifiste actuale în contextul conflictelor din Ucraina și Gaza. În ciuda opiniilor diferite exprimate de ministrul de externe Albares, care a pus accentul pe agresiunea Rusiei, Zapatero pledează pentru consolidarea paralelă a instituțiilor de pace odată cu întărirea apărării și își exprimă optimismul privind rolul civilizator al UE. El își justifică, de asemenea, abordarea discretă în criza venezueleană ca fiind necesară pentru mediere.
Fostul premier spaniol José Luis Rodríguez Zapatero a cerut marți ca apărarea europeană, aflată în proces de consolidare printr-un plan multmiliardar de reînarmare al Comisiei și creșterea exponențială a cheltuielilor militare ale Celor Douăzeci și șapte, să se fundamenteze pe o declarație de principii clară. Această declarație, a subliniat el, trebuie să includă un angajament de «loialitate neechivocă față de Carta de la San Francisco», tratatul fondator al Națiunilor Unite, și promisiunea că Europa «nu va ataca niciodată prima» și «va folosi forța doar pentru a se apăra».
Zapatero a promovat pacifismul la prezentarea cărții sale «La solución pacífica» (Soluția pașnică), eveniment la care au participat ministrul Afacerilor Externe, José Manuel Albares, și profesoara de științe politice Máriam Martínez-Bascuñán. «Apărarea păcii și declararea neechivocă a pacifismului este o datorie», a proclamat el. Fostul premier a deplâns slăbiciunea mișcării pacifiste, «faptul că nu există o reacție civică puternică, așa cum a fost împotriva războiului din Irak», în fața invaziei Ucrainei sau a «teribilului masacru din Gaza. Acest lucru mă preocupă cel mai mult. Este de neconceput această lipsă de reacție», a adăugat el. «S-a impus ideea militaristă care susține necesitatea creșterii bugetelor de apărare. Indiscutabil, ne confruntăm cu marea problemă a acestui prim sfert al secolului XXI: discursul securității a prevalat asupra dorinței de pace», scrie el în cartea sa.
Albares a replicat acestor cuvinte subliniind că «sloganul ‘nu războiului’ nu are sens la Madrid, Berlin sau Paris. Trebuie strigat la Moscova, pentru că acesta este războiul unui singur om», a spus el, referindu-se la președintele rus, Vladimir Putin. «Nu trebuie să ne lăsăm înșelați», a adăugat el, «Europa nu se află într-o cursă militaristă sau belicoasă. Ceea ce ne dorim este ca Europa să rămână un proiect de pace».
Într-un echilibru dificil între viziunea sa pacifistă asupra relațiilor internaționale și planul guvernului spaniol de a crește accelerat cheltuielile militare până la 2% din PIB, Zapatero a tranșat dilema declarând: «Nu am nicio reținere în a consolida apărarea, atâta timp cât consolidăm în paralel instituțiile pentru pace». «Câți militari avem și câți diplomați dedicați integrării unui corp pentru pace?», s-a întrebat el, amintind că crearea acestuia din urmă a fost o propunere a președintelui american John F. Kennedy.
Fără a-și abandona optimismul proverbial, Zapatero a considerat că «trumpismul va fi [un fenomen] conjunctural, rămâne de văzut câte pagube va provoca», și că «Rusia este mai mult decât Putin», subliniind că sarcina UE este să fie capabilă să ofere lumii «un proiect de reconstrucție a comunității politice internaționale», odată ce ambii vor dispărea. În opinia sa, cea mai mare diferență între situația actuală și Europa interbelică ce a dat naștere fascismelor acum un secol este existența UE, «cel mai avansat proiect civilizator din istorie». Așa cum a fost abolită sclavia, el și-a exprimat încrederea că într-o zi se va putea decreta «abolirea războiului».
În ciuda perspectivelor diferite, Albares și Zapatero au făcut schimb de elogii. Primul a asigurat că politica externă a guvernului actual se bazează pe fundamentele puse de Zapatero în timpul mandatului său, în timp ce al doilea a calificat drept «piatră de hotar» recunoașterea statului palestinian de către Spania.
Deși situația din Venezuela nu a fost discutată în cadrul evenimentului, Zapatero profită de carte pentru a explica intervenția sa controversată în criza țării sud-americane și tăcerea sa față de regimul Maduro, care i-au adus critici dure. «Cazul Venezuelei suferă de un defect grav: se desfășoară deschis pentru opinia publică. Lumea este agitată de hiperinformare, dar singura modalitate de a rezolva conflictele trece prin discreție». Față de cei care îi reproșează că nu a condamnat frauda ultimelor alegeri venezuelene, fostul premier subliniază că orice declarație a sa «într-un sens sau altul ar fi anulat posibilitatea de a menține dialogul cu părțile în viitor. Acest lucru a permis participarea la unele demersuri care au devenit cunoscute», adaugă el, referindu-se la plecarea candidatului opoziției Edmundo González Urrutia, găzduit la Ambasada Spaniei din Caracas, către Spania. «Ca mediator», conchide el, «trebuie să fii în poziția de a dialoga în mod egal cu Nicolás Maduro și cu Edmundo González și să le transmiți același grad de încredere».
