Noua comedie a francezului Quentin Dupieux – un regizor in clasificabil, stăpânul unui umor particular, ciudat și contagios – este un act de auto-parodie care se joacă cu deruta în multiplele sale întorsături. De data aceasta, Dupieux alege propriul film într-o peliculă meta-cinematografică care își bate joc de tot, sau aproape tot, într-un joc de oglinzi despre arta de a reprezenta.
Dintre toate schimbările fizice cu care se poate confrunta un actor, un look diferit al părului este printre cele mai puțin agresive. Deși, în unele cazuri, o tunsoare sau o vopsire pot fi la fel de izbitoare. Este ceea ce s-a întâmplat cu actorul american George Clooney, care pe 6 mai va împlini 64 de ani, fiind unul dintre cei mai atrăgători bărbați de la Hollywood și care, recent, a trebuit să renunțe la părul său iconic grizonant pentru a interpreta noul său rol pe Broadway.
Societățile contemporane au devenit atât de complexe, ciudate și indescifrabile, încât a venit un moment în care anumite filme ce pretind a fi distopii futuriste sunt practic imposibil de distins de realitatea actuală. Sau, într-un mod aproape mai perturbator, cazul operelor care, prezentând evenimente reale și fapte dovedite, par atât de inconcepbile încât pot fi interpretate doar ca situații futuriste abracadabrante, departe de ideal.
Elveția este o țară ciudată pentru cinema. După cum spunea Harry Lime, personajul malefic interpretat de Orson Welles în «Al treilea om»: «Amintește-ți ce a spus nu știu cine: în Italia, în 30 de ani de dominație Borgia nu au existat decât teroare, războaie și masacre, dar au apărut Michelangelo, Leonardo da Vinci și Renașterea. În Elveția, dimpotrivă, au avut 500 de ani de dragoste, democrație și pace. Și care a fost rezultatul? Ceasul cu cuc».
Aprilie este luna în care, neoficial, Hollywood-ul începe vara. Ce înseamnă asta? Că, după luni de așteptare, marile studiouri încep să lanseze cele mai importante filme ale lor, menite să domine box-office-ul.
Genul noir, cel al clarobscururilor sufletești, al anti-eroilor obosiți, al societăților cinice, corupte și violente, al pesimismului fatalist și al sentimentului de neîncredere, pare să fie în creștere în varianta sa neo-noir: cea a timpurilor contemporane și a spațiilor și locațiilor diferite de clasicul american. Trăim vremuri de deznădejde socială, iar toate aceste caracteristici se potrivesc perfect în aceste zile de ipocrizie agonizantă.
Să compui un film din inimă, pornind de la durere şi umor. Viaţa însăşi. Atât de simplu de spus, atât de complicat de realizat. Exact asta au reuşit cuplul artistic american format din Alex Thompson şi Kelly O’Sullivan în Ghostlight, al treilea lor film şi al doilea lansat în România după excelentul Saint Frances (2019). O operă despre dragostea pentru teatru care se transformă în terapie cinematografică. Un curs accelerat despre milă şi vinovăţie, având în centru o familie lovită de tragedie care reuşeşte să iasă din abis datorită compasiunii.
“Dintre toate creaturile care au minte și suflet, nu există specie mai mizerabilă decât cea a femeilor”. Faimoasa frază din Medeea lui Euripide marchează sfâșierea intensă cu care actrița Ángela Cervantes o interpretează pe Álex, o aspirantă actriță care este violată de o cunoștință în timpul unei petreceri de Revelion.
Cu un cadru fix pe rețeaua socială X, arătând scaune cu numele actorilor, studioul dezvăluie distribuția pentru noua aventură a celui mai așteptat grup al său: Răzbunătorii: Doomsday, care va ajunge în cinematografe pe 1 mai 2026. În postare se poate citi “take a seat”, ia loc, cu referire la scaunele de regizor folosite.
Take a seat. https://t.co/rvhBoEMy2n