Unde și cum îi putem încadra pe autorii excentrici, ciudați, inoportuni, „zombie” – pe toți cei care, generație după generație, au fost văzuți ca dizidenți față de scriitura curentă și normalizată a epocii lor? Rubén Darío și Pere Gimferrer i-au grupat deja în cărți remarcabile. Acum, ca regi ai umbrelor, apar în „Despre persistența celor rari”, un articol lucid al lui Javier Serena în „Cuadernos hispanoamericanos”.

Personajul Caliban, alături de omologul său Ariel, a apărut în *Furtuna* lui Shakespeare și a avut un impact mai mare în politică decât pe scenă.

Caliban este o creatură monstruoasă, atât prin aspect, cât și prin înclinațiile sale morale, pe care Prospero o ține înlănțuită și supusă sclaviei. Ariel, de asemenea în serviciul lui Prospero, este spiritul aerului, excelența în valori etice și noblețe sufletească.