Într-o lume marcată de incertitudine economică, provocări sociale și polarizare politică, investiția în copilărie nu este doar o datorie morală, ci o strategie cheie pentru a garanta un viitor sustenabil și echitabil.

“Spania nu este pentru cei slabi”. Aceasta este concluzia la care a ajuns Triana, o nicaraguancă divorțată de 40 de ani, venită în Sevilla în 2022 pentru a încerca să ofere un viitor mai bun celor doi copii ai săi, acum în vârstă de 12 și 16 ani. Afirmația ei nu are sens doar pentru că în acest timp nu a reușit să găsească un loc de muncă stabil.

Venitul Minim Vital (VMV) și Complementul de Ajutor pentru Copii (CAC) au fost introduse în Spania ca un scut împotriva sărăciei în general și a celei infantile în special, dar la câțiva ani de la implementare rămân inaccesibile pentru mulți potențiali beneficiari. Ajutorul pentru copii ajunge doar la 10,5% dintre gospodăriile cu copii, deși peste 50% îndeplinesc criteriile pentru a-l primi; venitul minim vital acoperea în 2023 aproximativ jumătate din populația eligibilă.

În aceste zile ploioase, mă gândesc la sicriele cu infiltrații.