Procesul lui Nicolas Sarkozy

Vestea nu putea fi mai proastă pentru fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, care din 7 februarie poartă o brățară electronică la gleznă pentru a fi mereu localizabil de justiție. Parchetul Național Financiar (PNF) a solicitat joi o pedeapsă de șapte ani de închisoare și o amendă de 300.000 de euro împotriva fostului șef de stat, acuzat că a primit finanțare de la regimul libian pentru campania sa prezidențială din 2007.

Ministerul Public a cerut condamnarea fostului președinte pentru ”corupție”, ”tăinuirea deturnării de fonduri publice”, ”finanțarea ilegală a campaniei” și ”asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni”. Procurorii l-au descris pe Sarkozy drept ”adevăratul arhitect” și ”instigator” al unui pact de corupție ”inconcevabil, nemaiauzit și indecent” cu fostul dictator libian Muammar Gaddafi.

Sarkozy, care a părăsit puterea în 2012 și în aceste zile se refugiază acasă, trece prin al cincilea proces în cinci ani. În ciuda complexității judiciare în care este implicat și a ultimei condamnări, fostul locatar al Palatului Élysée, în vârstă de 69 de ani, își menține o influență politică și economică importantă în țară (în ultima vreme a fost unul dintre consilierii neoficiali ai lui Macron, deși nu întotdeauna a fost ascultat). Acest proces, însă, este cel care îl compromite cel mai mult. Va fi, de asemenea, determinant pentru înțelegerea unor elemente opace din istoria diplomatică și militară recentă a Franței. Începutul procesului vine după mai mult de 10 ani de investigații ale judecătorilor de instrucție. Indiciile cazului sunt conținute în 73 de volume și într-un rezumat de 557 de pagini.

PNF a cerut, de asemenea, pedepse de șase ani de închisoare și 100.000 de euro amendă împotriva lui Claude Guéant, precum și trei ani de închisoare și 150.000 de euro amendă împotriva lui Brice Hortefeux, ambii foști miniștri implicați în caz. De asemenea, au detaliat ”contrapartidele” diplomatice, juridice și economice care se presupune că au fost promise regimului libian și au subliniat că ”urmele” banilor lichizi în campania electorală victorioasă întăresc ”ansamblul probelor” din dosar. Procurorii au menționat și condamnările anterioare. Din 7 februarie, Sarkozy poartă o brățară electronică, după ce a fost condamnat la un an de închisoare cu executare pentru corupție și trafic de influență în cazul cunoscut sub numele de ”interceptările”. ”În spatele imaginii omului public, investigațiile judiciare dezvăluie silueta unui om mânat de o ambiție personală nemăsurată, dispus să sacrifice pe altarul puterii valori esențiale precum integritatea, onestitatea și corectitudinea”, a declarat marți unul dintre cei trei procurori ai cazului.

Sarkozy traversează o serie de probleme judiciare care l-au obligat să-și suspende aparițiile publice și agenda ca fost președinte al Republicii. Viața sa în afara domiciliului — în complexul de lux Villa Montmorency, unul dintre cele mai prestigioase și sigure cartiere din arondismentul XVI al Parisului, unde locuiesc celebrități și este neobișnuit ca vecinii să poarte o brățară electronică —, se desfășoară discret. Fără cluburi de țară sau călătorii la cele două proprietăți din sudul Franței: Château Faraghi și Château d’Estoublon. Soțul fostului model și cântăreței Carla Bruni, care i-a fost alături pe tot parcursul procesului și continuă să-și manifeste sprijinul în public și pe rețelele sociale, a petrecut trei după-amiezi pe săptămână în ultimele patru luni la tribunalul din Paris, unde a fost judecat începând cu 6 ianuarie.

Fostul președinte era deja condamnat definitiv pentru infracțiuni de corupție și trafic de influență. Este prima dată când un fost șef de stat se află în circumstanțe care, în realitate, dacă nu ar fi fost brățara electronică, ar fi însemnat încarcerarea. Singura veste bună pentru Sarkozy este că, începând cu vârsta de 70 de ani (îi împlinește pe 28 ianuarie), va putea solicita eliberarea condiționată, o măsură care, totuși, nu se acordă întotdeauna.

Acuzația a susținut în acest proces existența, începând din 2005, a unui ”pact de corupție” între Sarkozy și colaboratorii săi cu regimul libian al lui Gaddafi. Datorită acestui acord, ministrul de interne de atunci ar fi primit bani pentru a se propulsa la președinția Franței în schimbul restaurării imaginii dictatorului, aflat atunci într-un proces de reabilitare față de Occident. În iulie 2007, la câteva luni după victoria sa electorală, noul președinte francez călătorește la Tripoli. Cinci luni mai târziu, libianul a fost primit cu toate onorurile într-o vizită controversată la Paris, în timpul căreia și-a instalat cortul (jaima) în grădinile Palatului Élysée. Totul s-a încheiat patru ani mai târziu, cu primăverile arabe din 2011. În februarie acel an, Sarkozy a afirmat că Gaddafi trebuie ”să plece” și a insistat pentru intervenția militară care a dus la răsturnarea și moartea liderului.

Între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din 2012, publicația de investigații Mediapart a publicat un document oficial libian care indica faptul că regimul Gaddafi ar fi aprobat finanțarea campaniei lui Sarkozy cu 50 de milioane de euro. În 2011, fiul colonelului, Saif Al Islam Gaddafi, a afirmat la postul Euronews că președintele francez trebuie să returneze Tripoliului banii trimiși de regim pentru a-l ajuta să câștige alegerile. Ancheta judiciară a început în 2013.

Acuzațiile cu care se confruntă Sarkozy i-ar putea aduce o pedeapsă maximă de 10 ani de închisoare, 375.000 de euro amendă și privarea de drepturile civice. ”Îmi voi demonstra nevinovăția, va dura cât va fi necesar, dar vom reuși”, a declarat fostul președinte într-un interviu pentru Le Parisien publicat joi. Apărarea sa își va prezenta pledoariile pe 8 aprilie, în ultima zi a procesului.