Cândva, ciclismul basc era sinonim cu succesul și dominația. Acum două decenii, plutonul privea cu admirație numărul și calitatea cicliștilor care proveneau din această regiune. Numele lui Igor Anton, Abraham Olano, Joseba Beloki și Iban Mayo răsunau în întreaga lume, aducând victorii și glorie.

Țara Bascilor a trăit întotdeauna pentru ciclism, aici a crescut o întreagă generație de sportivi remarcabili. Totuși, astăzi situația s-a schimbat. Globalizarea și lipsa finanțării au dus la faptul că numărul cicliștilor basci din pluton a scăzut considerabil. Dacă în trecut, la competiții majore participau zeci de reprezentanți ai regiunii, acum numărul acestora a fost redus la un minim.

După dispariția echipei Euskaltel în 2013, situația s-a agravat. Lipsa unui număr suficient de echipe profesioniste în regiune și lipsa investițiilor în dezvoltarea ciclismului au dus la faptul că cicliștii tineri talentați nu își pot realiza potențialul. Experții subliniază necesitatea dezvoltării echipelor intermediare, care ar putea deveni o rampă de lansare pentru tinerii sportivi.

În ciuda dificultăților, în Țara Bascilor se menține o bază puternică pentru dezvoltarea ciclismului. Numeroase școli și cluburi lucrează cu copii și adolescenți, insuflându-le dragostea pentru acest sport. Totuși, pentru a obține succesul, este necesar să se rezolve problema tranziției de la nivelul de tineret la cel profesionist, să se asigure tinerilor cicliști condițiile necesare pentru creștere și dezvoltare.

Ciclismul rămâne o parte a culturii Țării Bascilor. Specialiști, mecanici și antrenori basci lucrează în echipe din întreaga lume. În ciuda dificultăților actuale, localnicii nu-și pierd optimismul și speră la renașterea glorioaselor tradiții ale ciclismului basc. Pentru aceasta, sunt necesare investiții, dezvoltarea infrastructurii și sprijinirea tinerelor talente.