Davidovich, emoție fără sfârșit

Jack Draper, un tip serios, nu înțelege pe deplin ce se întâmplă cu Alejandro Davidovich. Sau poate că da. Malagueño tocmai l-a învins (6-3, 6-7(6) și 6-4, după 2h 46m) și a obținut accesul în sferturile de finală ale Mastersului de la Monte Carlo, dar nu există niciun semn de bucurie pe fața lui, ci dimpotrivă. Așezat pe scaun, spaniolul încearcă să-și ascundă emoția acoperindu-și fața și se lamentează timp de treizeci de secunde interminabile; de fapt, dacă nu ar fi fost scorul, imaginea ar sugera înfrângerea. Dar aceasta este, până la urmă, povestea fără sfârșit pentru el, un talent torpilat din nou și din nou de o minte trădătoare care vâslește împotriva curentului. A câștigat, va reapărea printre primii opt jucători ai turneului după experiențele din 2021 și 2022 și se află deja printre primii zece în cursa anuală, un semn clar de îmbunătățire. Cu toate acestea, impresia generală este negativă.

Greu de înțeles, sau nu atât de greu dacă ne uităm la o traiectorie care, din punct de vedere emoțional, a fost întotdeauna instabilă. Într-un sport atât de mental precum tenisul, oscilațiile andaluzului – programat vineri (11.00, Movistar+) cu Alexei Popyron – sunt o capcană permanentă și îl scufundă într-o luptă constantă cu el însuși care nu se termină niciodată. Davidovich joacă, o garanție a curbelor. «A fost un rollercoaster», descrie el. Și are dreptate. La o minge de a ajunge la 4-1 în al doilea set, se decide în tie-break, care începuse cu 2-0 în favoarea sa. Apoi, mai multe răsturnări de situație, mai multă nervozitate, mai multe break-uri – el a încasat patru, față de cele șase ale englezului – și mai multă tensiune. Mai mult stres. Odată sigilat acel set, unul dintre antrenorii săi, Félix Mantilla, a ales direct să părăsească boxa. Și din colț i se cere calm. Să reflecte.

Mai multe informații

• Un alt adio imediat de la un Djokovic spectral

«Dacă te respecți pe tine însuți, vei câștiga, dar nu poți vorbi la fiecare punct, Álex. Nu te poți plânge în fiecare situație, trebuie să continui, pentru că și el se îndoiește și greșește; ești superior pe tot parcursul meciului și, în ciuda acestui haos, ești acolo». «Ce e mai rău care se poate întâmpla? Să piardă și să mergem acasă? Ei bine, gata! Bucură-te, joci extraordinar, ești superior. Celălalt te simte acolo… Haide, haide, haide! Dacă și celălalt este stresat!».

Până la urmă, cele 10 duble greșeli ale britanicului – una dintre ele, cea care încheie definitiv duelul – și revirimentul din ultimele jocuri i-au acordat victoria, dar prețul a fost din nou foarte mare. Suferința a fost din nou istovitoare și permanentă. Incontrolabilă. În drum spre fileu, se lovește la ceafă. A doua victorie din acest sezon împotriva unui top-10 trece pe plan secund. Se biciuiește pe teren și face autocritică apoi în declarațiile de după meci. La naiba, din nou!

Echilibru constant

«Nu am știut să-mi controlez emoțiile, a fost greu», afirmă el. «Jucam un tenis bun, dar mintea mea îmi șoptea multe prostii. În unele momente nu am fost capabil să mă respect pe mine însumi, nici pe echipa mea. Îmi pare foarte rău pentru modul în care am făcut lucrurile astăzi, așa că acum nu pot decât să accept și să încerc să fac mult mai bine mâine», transmite el în engleză. «Realitatea este că astăzi Jack [al șaselea jucător al lumii, recent campion la Indian Wells] ar fi putut să mă bată perfect pentru că a jucat mai bine decât mine, pe alocuri a fost superior; diferența a fost că, la final, am strâns din dinți, am încercat să rămân în fiecare punct, în fiecare minge, acceptând tot timpul acea suferință».

Davidovich, cu capul plecat în timpul meciului. SEBASTIEN NOGIER (EFE)

În căutarea unui imbold animic care să-i permită să dea un impuls carierei sale, Davidovich a făcut unele schimbări. Principalul a fost acum un an, când s-a despărțit de antrenorul său de-o viață, Jorge Aguirre, și s-a asociat cu David Sánchez și Mantilla după o probă cu Fernando Verdasco. Din iunie locuiește tocmai în Monte Carlo și, lovitură după lovitură, reușește să inverseze dinamica negativă care l-a scos din zona de top a circuitului – a atins top-20 acum doi ani – și l-a făcut să coboare pe locul 68. Rezultatele reflectă o progresie, cu finalele de la Delray Beach și Acapulco, dar meciurile sale continuă să fie un exercițiu de echilibru care împiedică aflarea adevăratului potențial al unui profesionist talentat, care la 18 ani a cucerit Wimbledon ca junior.

Davidovich va împlini 26 de ani în iunie și este încă în căutarea primului său titlu în elită. Până astăzi, sferturile de finală atinse la Roland Garros sunt cea mai meritorie performanță a sa, acompaniată de cele pe care le-a semnat acum patru ani la Monte Carlo, semifinalele din Canada de acum doi ani și, mai ales, finala pe care a disputat-o împotriva lui Stefanos Tsitsipas în Principat, un teritoriu cu două fețe pentru el; nicăieri nu a ajuns atât de departe într-un Masters 1000, dar în ultimele două ediții a căzut la prima escală. Vâslește și vâslește pentru a pune capăt într-o zi zbuciumului. Traduce cursul în 17 victorii și opt înfrângeri. «Ultimii doi ani nu au fost ușori pentru mine», recunoaște el. «Dar anul acesta mi-am stabilit obiectivul de a-mi redescoperi jocul și de a începe de la zero, de a aprofunda la maximum posibilitățile mele pentru a juca mai bine. Simt multă încredere», încheie el. Nu fără angoasa ca însoțitor nedorit. Întotdeauna acolo.

FILS, O PROBĂ SERIOASĂ PENTRU ALCARAZ.

C.Davidovich nu-l va găsi de cealaltă parte a fileului pe un specialist precum Casper Ruud, ci pe Alexei Popyrin. Australianul l-a învins pe norvegian cu 6-4, 3-6 și 7-5, dar nu a fost singura surpriză a zilei. Rusul Andrey Rublev a pierdut în fața tânărului Arthur Fils, astfel încât francezul va fi rivalul lui Carlos Alcaraz vineri (în jurul orei 13.00, Movistar+).

Murcianul continuă să câștige tonus prin schimburi de mingi și o altă victorie, de data aceasta împotriva lui Daniel Altmaier: 6-3 și 6-1, după 1h 25m. Din nou, de la mai puțin la mai mult. Imprecizie în primul set, murdărit cu 25 de erori, și o performanță mai bună în al doilea, în care a redus cifra la opt. Va fi prima oară când se va întâlni cu Fils.

«Joacă foarte bine. Este singurul jucător care a ajuns la toate Masters 1000 în acest an», a avertizat el. «Pe măsură ce petrec mai mult timp pe teren, mă voi simți mai bine. Voi încerca să uit de cifre și statistici și pur și simplu să joc», a continuat el. Cel din El Palmar prezintă un bilanț de 5-0 împotriva rivalilor mai mici decât el.

Galezul, virtualmente al treisprezecelea la 20 de ani, va reprezenta o probă serioasă pentru el. De asemenea, au avansat italianul Lorenzo Musetti (dublu 6-3 împotriva lui Matteo Berrettini) și australianul Alex de Miñaur (dublu 6-2 împotriva lui Daniil Medvedev).