Căpitanul echipei Salzburg, Mads Bidstrup, a împărtășit amintiri despre meciul cu Real Madrid din Liga Campionilor și a vorbit despre admirația sa pentru Zinedine Zidane.

Salzburg, rivala lui Real Madrid în actuala ediție a Campionatului Mondial al Cluburilor, se pregătește pentru meci, iar în vestiarul echipei răsună Yamore - o melodie veche din 2002. Aceasta a fost revitalizată cu un stil afro-house, care i-a dat o nouă viață pe TikTok. Această melodie se regăsește și în playlist-ul mijlocașului danez, căpitanul și DJ-ul echipei austriece, Mads Bidstrup.

„Coechipierii mei mă roagă constant să adaug ceva nou”, a spus Bidstrup într-un interviu video. „Petrec mult timp actualizând playlist-urile pentru ca echipa să fie mulțumită”.

Echipa se pregătește pentru meciul decisiv, având toate șansele de a câștiga. În ianuarie, s-au întâlnit deja cu Real Madrid în Liga Campionilor pe „Bernabéu”. „Să joci împotriva lui Real Madrid este un vis din copilărie. Ultimul meci a fost incredibil, deși rezultatul nu a fost foarte bun (înfrângere 5:1), dar a fost o experiență uimitoare. Să joci pe acest stadion este întotdeauna un sentiment special. Sper că acum suntem într-o formă mai bună și putem concura puțin mai mult decât data trecută”, spune Bidstrup.

În ciuda rezultatului, Bidstrup are amintiri călduroase despre acea seară, începând cu apropierea de „Bernabéu”: „Îmi amintesc că am venit cu autobuzul și m-am gândit: „Este mare, dar nu la fel de impresionant ca „San Siro” sau ceva de genul”. Dar apoi intri pe coridoare, vezi toate aceste legende pe pereți și te simți din ce în ce mai mic. Și când ieși pe teren, stadionul se deschide, este uriaș, incredibil. Simți că poți privi în sus, și nu are sfârșit…”.

Bidstrup are un moment de neuitat din acel meci de pe „Bernabéu” - golul în poarta lui Real Madrid, care a fost singurul pentru echipa sa. „A fost un meci foarte greu. Îmi amintesc că la final am încercat doar să respir, să supraviețuiesc ultimele 10 minute”, își amintește el. „De obicei, nu sunt genul de jucător care ajunge în careu, sunt mai degrabă un mijlocaș defensiv. Dar dintr-o dată mă trezesc la marginea careului, vine o centrare și îmi amintesc că lovesc cu piciorul stâng. Am simțit mingea cum îmi înconjoară aproape piciorul, am lovit-o perfect”. Bucuria golului într-un asemenea loc și confuzia de la efect: „Stadionul a amuțit. Nu simți că tocmai s-a întâmplat ceva incredibil. Alergi și nu înțelegi pe deplin ce s-a întâmplat. Dar este un gol pe care mi-l voi aminti toată viața. A fost o nebunie”.

A fost un voleu frumos, vag asemănător cu golul din finala Ligii Campionilor. „Poate că seamănă puțin. Am simțit: „Ei bine, acum trebuie să mă tund, poate să rămân și chel”, glumește el. Zidane a fost unul dintre idolii săi. „Îmi amintesc că mă uitam la videoclipuri cu Zidane pe YouTube la școală. Evident, nici măcar nu sunt aproape de a fi același jucător ca el. Dar a fost grozav să-i văd meciurile vechi și golurile pe care le marca. Zidane a fost foarte important pentru mine”.

Nu numai Zidane l-a inspirat pe Bidstrup: „Cel mai mare model al meu este Cristiano Ronaldo. De când mă știu, am avut mereu tricoul lui. Tatăl meu este fan Manchester United și mi-a insuflat dragostea pentru Ronaldo. Admir etica sa de muncă și modul în care a devenit jucătorul care este astăzi. El mă inspiră să muncesc din greu și să fiu cel mai bun jucător”.

Drumul lui Bidstrup către participarea la Campionatul Mondial al Cluburilor nu a fost ușor. El a apărut devreme în Danemarca, iar Leipzig l-a semnat la vârsta de 16 ani. „L-am ales pentru că am simțit că sunt pregătit, dar am primit o lecție bună de realitate. Nu eram deloc pregătit. A fost greu. Eram foarte tânăr. În Copenhaga credeam că pot cuceri lumea, dar la 16 ani încă depinzi mult de părinți. A fost o perioadă dificilă la Leipzig, cu o altă cultură, antrenamente mai grele… În plus, am avut o accidentare care a complicat totul. Dar am învățat multe, atât în fotbal, cât și despre mine însumi. Dacă ar trebui să aleg din nou, aș face-o 100% pentru experiență. Nu aș fi aici dacă nu aș fi luat acea decizie”.

A petrecut acolo trei sezoane în echipele de tineret și a semnat cu Brentford, care a jucat în a doua divizie engleză și a ajuns în cele din urmă în Premier League, unde a jucat patru meciuri. Cu toate acestea, nu a jucat atât de mult pe cât și-a dorit, iar iarna a decis să se întoarcă în Danemarca, la Nordsjalland. „A fost o decizie bună pentru a obține timp regulat de joc”, ceea ce i-a permis să treacă la Salzburg în 2023. „A fost alegerea perfectă. Stilul său, cu multă intensitate, dueluri și joc direct, este ceea ce fac cel mai bine. Este unul dintre cele mai bune locuri pentru a crește ca un jucător tânăr, cu competiții precum Liga Campionilor și acum Campionatul Mondial al Cluburilor”.

Acest drum a lăsat și urme pe pielea sa: tatuaje cu referințe la părinți și fratele mai mic, o mască Darth Vader și versete din Biblie. Ca cel pe care i l-a dat pastorul său când s-a botezat la 15 ani: „Încrede-te întotdeauna în Domnul, căci Domnul este o stâncă veșnică”, din Isaia, 26:4. „Înseamnă foarte mult pentru mine. Mă ajută foarte mult, mai ales înainte de meciurile mari. Să mă sprijin pe ceva mai mare decât mine”.