Franța a avut întotdeauna o afecțiune specială pentru tenismenul spaniol Rafael Nadal. Acest lucru este demonstrat de numeroasele premii, primirea călduroasă și admirația sinceră pe care le-a primit de-a lungul carierei sale.

25 mai a fost o altă dată memorabilă pentru Rafael și anturajul său. În această zi a avut loc o ceremonie emoționantă de adio a legendarului tenismen pe terenurile de la Roland Garros. Rafael a călcat ultima dată pe terenul Philippe Chatrier în calitate de invitat de onoare, ceea ce a provocat emoții în rândul celor prezenți.

Din tribune, înconjurat de familie și prieteni, autorul articolului, unchiul lui Rafael, a urmărit acest moment cu emoție imensă. El a rememorat momentele luminoase, victoriile și înfrângerile pe care nepotul său le-a trăit pe aceste terenuri. O înfrângere dureroasă, care, potrivit autorului, a fost un punct de cotitură în relația dintre Rafael și publicul parizian, a fost deosebit de memorabilă.

An după an, jocul lui Nadal, dedicarea și spiritul său de luptă au cucerit inimile fanilor. Neîncrederea inițială a fost înlocuită de sprijin și admirație, culminând cu ovațiile pe care autorul nu le mai văzuse. Această dragoste s-a extins nu numai asupra vizitatorilor de la Roland Garros, ci și pe străzile Parisului și în instituțiile franceze.

De-a lungul anilor de carieră, Rafael a primit numeroase premii, inclusiv Grand Prix-ul Academiei Franceze de Sport, Ordinul „Grande Vermeil” și onoarea de a fi unul dintre ultimii purtători de torțe olimpice.

Autorul își exprimă recunoștința față de Franța, Paris și Roland Garros pentru primirea călduroasă și sprijinul oferit întotdeauna nepotului său. El menționează că niciun sportiv spaniol nu a fost onorat cu o astfel de dragoste și recunoaștere în străinătate.