Acum da, Aryna Sabalenka ridică brațele, zâmbește și sărbătorește. După dezamăgirea din Australia și ulterior de la Indian Wells, învinsă în acele două finale de Madison Keys și tânăra Mirra Andreeva, numărul unu mondial își regăsește forma (7-5 și 6-2 cu Jessica Pegula) și câștigă primul său trofeu de prestigiu al sezonului. A triumfat în ianuarie la Brisbane, dar norocul i-a fost potrivnic de atunci; două înfrângeri dureroase și două eliminări rapide în deșertul arab, în primul și al doilea tur, până la această victorie eliberatoare care îi aduce al nouăsprezecelea titlu din carieră, al optulea de categorie WTA 1000.

Jucătoarea din Minsk revine în forță, un elogiu adus regularității și din ce în ce mai consolidată pe poziția de lider, în contextul în care Iga Swiatek a pierdut teren, iar amenințarea reprezentată de Coco Gauff și-a diminuat intensitatea. Zi după zi, Sabalenka capătă tot mai mult alura de număr unu mondial, de campioană, de câștigătoare în serie. De jucătoare de tenis dominantă. Sunt deja 31 de săptămâni în fruntea circuitului și un avans de peste trei mii de puncte (3.071) față de Swiatek, pentru care se prefigurează un dublu orizont: revenirea sau distanțarea și mai mare. Sezonul de zgură care urmează este habitatul ei natural, dar, în același timp, orice rezultat sub apărarea titlului de anul trecut de la Roland Garros ar însemna o creștere a decalajului și a îndoielilor.

Pe acest drum, o nouă demonstrație de forță a bielorusei, care se simte ca peștele în apă pe o suprafață unde mingea circulă rapid și sare destul de puțin; ideală, așadar, pentru loviturile sale explozive care, din octombrie, dictează ritmul într-un mediu care cerea figuri recognoscibile, iar niciuna nu este mai proeminentă decât cea a Sabalenkai.

Este suficient să observăm cum gesticulează și strânge din dinți atunci când atacă mingea. Intimidează. Nimeni nu lovește mai puternic decât ea (26 de ani) și nu se menține cu atâta fermitate în meciuri. Și asta deși partida contra lui Pegula s-a desfășurat pentru o bună perioadă de timp între oscilații și haos, cu lipsă de control și break-uri frecvente. Americanca și-a pierdut serviciul de cinci ori în primul set, iar Sabalenka de trei ori; șapte și, respectiv, patru în total. Adică, mai mult de jumătate dintre game-uri s-au încheiat cu un break. Cu toate acestea, în niciun moment nu a părut că Sabalenka ar putea pierde. Pegula are maniere bune și inteligență în schimburi, dar loviturii sale îi lipsește incisivitatea, iar abordării îi lipsește o alternativă. A încercat constant să complice jocul pe aceeași cale și s-a lovit de un răspuns fulgerător: așa nu merge. Puterea numărului unu mondial necesită mult mai mult pentru a fi învinsă.

Pegulei i-au lipsit îndrăzneala și curajul, o jucătoare de tenis care, fără a face mult zgomot, a urcat pe locul patru mondial, dar care nu reușește să spargă bariera. Mereu neutră, aproape inexpresivă, concurează bine în ape liniștite și tinde să cedeze dacă situația devine tensionată. La 31 de ani, pare să-și fi atins limita, care nu este deloc mică. Totuși, insuficientă pentru a o concura cu adevărat pe Sabalenka, care a învins-o deja în două finale în sezonul precedent, la Cincinnati și US Open. Cele două joacă în ligi diferite. Câștigătoarea de astăzi, care a bifat deja șase dintre cele zece turnee de 1000 de puncte din circuit, pare să concureze aproape singură și sărbătorește pentru prima dată la Miami, locul său de reședință. Hegemonică pe hard, dacă va câștiga influență și pe zgură și iarbă, tenisul ar putea asista la nașterea unei dominatoare de epocă. În progres constant, rareori nu este prezentă în fazele finale.

Badosa: Obiectiv Madrid

Paula Badosa publicase în ultimele zile o serie de mesaje în care regreta această ultimă pauză, forțată încă o dată de accidentarea la spate pe care o suferă de doi ani. Cu toate acestea, jucătoarea catalană nu precizase când intenționează să revină pe teren.

Înainte de vestea proastă de la Miami, fiind obligată să renunțe la duelul din optimi împotriva Alexandrei Eala, planul său includea participarea la Charleston și Stuttgart, înainte de a juca la Madrid, un turneu care i-a stârnit mereu un entuziasm special.

Și acesta este obiectivul său, după cum a dezvăluit într-un interviu acordat El Larguero de la Cadena Ser. "Mă speriasem, dar de data aceasta nu va trebui să stau șapte luni în afara circuitului, din fericire. Este o mică hernie. Am o lună la dispoziție și sper ca spatele să-mi răspundă", a afirmat a noua jucătoare a lumii.

Badosa a trebuit să se retragă de la turneul din Mérida în februarie, când juca în sferturile de finală, iar apoi a trebuit să renunțe la Indian Wells; la Miami, o altă încercare frustrată și acum dubla renunțare la debutul sezonului de zgură.

"Sunt momente când spun: nu mai pot. Dar dragostea pe care o am pentru acest sport mă face să continui, pentru că, dacă suntem sinceri, nu am nevoie financiară", a exprimat ea; "vreau să continui și îmi spun: hai, încă puțin, aceasta va fi ultima infiltrație și apoi mă opresc. Ultima, ultima… Și așa mă împing de la spate."