Turul Franței: Pogačar se confruntă cu Van der Poel la Paris-Roubaix

La Lille, cu 100 de zile înainte de marea plecare din 5 iulie, Turul Franței își organizează numărătoarea inversă, iar în același timp, Tadej Pogačar, de la Monaco, anunță că va participa la următoarea ediție a cursei Paris-Roubaix. O decizie luată atât pentru fanii săi, cât și pentru propria sa „foame” de competiție și dorința de a lupta.

Începe numărătoarea inversă: mai sunt 18 zile până duminică, 13 aprilie, pentru o cursă care va avea o avanpremieră pe pavate, dealuri și frig în Turul Flandrei, pe 6 aprilie. Acesta este debutul slovenului, în vârstă de 26 de ani, în „Infernul Nordului”. Este primul câștigător de Tur din acest secol (și a câștigat deja trei) care, în balanța dintre precauție și teama unei căzături ce ar putea periclita obiectivele viitoare, și ambiția și pasiunea pentru meseria sa de campion, alege riscul.

„Prioritatea echipei este Turul Franței, iar Tadej știe asta”, spunea acum câteva zile Mauro Gianetti, proprietarul echipei UAE Team Emirates. „Dar nu poți împiedica niciodată un campion ca Pogačar să ia propriile decizii”.

Vestea a stârnit entuziasm și aplauze din partea fanilor care, după duelul său cu Mathieu van der Poel pe Cipressa și Poggio în Milano-San Remo, așteptau cu nerăbdare o replică a aceleiași înfruntări – plină de inteligență tactică, îndrăzneală și ambiție – în cele două monumente nordice. Van der Poel este câștigătorul ultimelor două ediții ale Paris-Roubaix. Pogačar, ciclistul ușor care pare că plutește peste pavate, aproape fără să atingă solul, ca un dansator, așa cum a făcut în etapa cu pavate din Turul Franței 2022, i-a uimit pe toți, la fel cum a făcut acum câteva luni cu un antrenament postat pe Instagram din Pădurea Arenberg.

Dacă în duelurile din San Remo, Van der Poel conduce cu 2-0, în Turul Flandrei scorul este 1-1. La Campionatele Mondiale, a treia mare competiție unde s-au înfruntat, scorul este tot egal, 1-1: Van der Poel la Glasgow 2023, Pogačar la Zurich 2024.

La doar 14 kilometri de velodromul din Roubaix, construit de doi industriași textili din oraș care au organizat apoi cursa pe pavate pentru a-i oferi publicitate și fast, Christian Prudhomme, responsabil atât pentru Turul Franței, cât și pentru „Infernul Nordului”, se întâlnește cu zeci de primari și oficiali locali. Această ceremonie laică reflectă caracterul colectiv și public al „Marii Bucle”, în timp ce Paris-Roubaix le amintește cicliștilor, încă din 1896, unde se nasc durerea, frica și pasiunea sportului lor în fiecare săptămână de Paște.

Confruntarea Pogačar - Van der Poel: O istorie în curs de scriere

Van der Poel, olandez clasic, nepotul lui Poulidor, fiu de specialist în clasice și ciclocros, și Pogačar, „extraterestrul” venit din Slovenia, sunt cei doi cicliști activi cu cele mai multe monumente câștigate (șapte fiecare). Personalitatea și caracterul lor puternic fac ca, prin construirea propriei istorii, aproape fără referințe, să rescrie și istoria absolută a ciclismului.

În timp ce Van der Poel se concentrează pe clasice, preferabil fără multă cățărare, Pogačar, în stilul lui Eddy Merckx (care va împlini 80 de ani în iunie), este ciclistul total. Primăvara rivalizează cu olandezul pe pavate și în San Remo, apoi cu campionul olimpic Remco Evenepoel în Liège-Bastogne-Liège, vara cu Jonas Vingegaard în Turul Franței (scor 2-2 în confruntările directe), iar toamna concurează cu sine însuși în Il Lombardia și cu toți la Campionatele Mondiale.

Legendele Paris-Roubaix și eșecurile moderne

Paris-Roubaix este monumentul pe care cicliștii de Tur din epoca modernă l-au evitat adesea. Nici Miguel Indurain, nici Alberto Contador, nici Lance Armstrong nu s-au riscat vreodată pe sectoarele Arenberg, Carrefour de l'Arbre sau Mons-en-Pévèle.

Bernard Hinault a numit-o „o prostie”, o probă de ciclocros, o „mascaradă”. A spus asta, desigur, după ce a concurat și a câștigat-o în 1981. Bretonul, acum în vârstă de 70 de ani, a fost ultimul ciclist care a câștigat în același sezon Turul Franței și Paris-Roubaix. Merckx, care a câștigat totul, de mai multe ori, a combinat Roubaix și Turul în 1970 și a mai câștigat Roubaix de două ori (1968, 1973). Înainte de Al Doilea Război Mondial, câștigătorii Turului erau adesea și cei mai puternici în Roubaix – Pélissier, Lapize, Garin... – dar în ultimii 80 de ani, doar Hinault, Merckx, Fausto Coppi (1950), Louison Bobet (1956), Felice Gimondi (1966) și Jan Janssen (1967) au reușit dubla.

„Nu mă gândesc la ce am câștigat, ci la noi provocări, așa îmi mențin mereu motivația”, susține Pogačar, care, înscriindu-se la Roubaix, a renunțat la GP E3 (vineri) și Gent-Wevelgem (duminică). Totul pentru Flandra și Infern.

Nu sunt mulți cicliștii care au legat Milano-San Remo cu sezonul de pavate și cu clasicele din Ardeni (Amstel Gold Race - 20 aprilie, Flèche Wallonne - 23 aprilie, Liège-Bastogne-Liège - 27 aprilie), așa cum o va face Pogačar.

După o lună mai dedicată odihnei și antrenamentelor la altitudine, Pogačar, care a început anul câștigând UAE Tour și Strade Bianche, și clasându-se al treilea în Milano-San Remo, se va confrunta cu Vingegaard în Critérium du Dauphiné (8-17 iunie), Turul Franței (5-27 iulie) și Vuelta a España (23 august - 14 septembrie). Ar putea încheia sezonul căutând a cincea sa victorie în Il Lombardia pe 11 octombrie.