Criza umanitară profundă din Sudan

Criza umanitară profundă din Sudan, agravată de războiul civil de aproape doi ani, pare să se adâncească continuu. Ultima lovitură majoră a venit odată cu decizia fostului președinte al Statelor Unite, Donald Trump, de a suspenda temporar toate programele de ajutor pentru dezvoltare externă. În Sudan, această măsură a paralizat numeroase inițiative esențiale care ofereau servicii vitale pentru milioane de oameni.

Devastarea războiului și obstacolele impuse de părțile beligerante în calea furnizării de ajutor au împins Sudanul spre cea mai gravă criză umanitară din lume. Pe lângă miile de victime cauzate de conflict, printre morți și răniți, există și condiții incompatibile cu viața în multe zone ale țării, precum malnutriția extremă și prăbușirea sistemului de sănătate, care contribuie la creșterea mortalității din cauze ce ar putea fi prevenite.

Ajutorul primit de Sudan din exterior pentru a face față acestei crize a fost mereu insuficient. Cu toate acestea, Statele Unite au fost cel mai mare donator individual pentru Sudan, atât direct, cât și prin intermediul acțiunilor umanitare ale ONU. Blocarea aproape integrală a acestui ajutor a avut un impact imediat și a dus la închiderea a sute de cantine sociale și a amenințat funcționarea a numeroase centre de sănătate din întreaga țară. Milioane de oameni sunt afectați, mulți dintre ei fără nicio alternativă.

Paralizarea cantinelor sociale

În prezent, peste 24 de milioane de persoane – aproximativ jumătate din populație – se confruntă cu niveluri ridicate de insecuritate alimentară în Sudan, din cauza conflictelor, a scăderii producției agricole, a inflației galopante, a perturbării sistemului financiar și a ajutorului umanitar insuficient. Cel puțin cinci zone ale țării se confruntă cu condiții de foamete, alte cinci sunt în pragul foametei, iar alte 17 sunt în pericol. Acestea sunt cele mai grave date la nivel mondial.

Persoanele cu dificultăți de acces la hrană au depins până acum de trei forme principale de ajutor: distribuția de alimente de către agențiile umanitare, care a fost limitată și sporadică din cauza obstacolelor impuse de părțile beligerante și a angajamentului scăzut al comunității internaționale; trimiterea de bani pentru a putea cumpăra alimente; și o rețea de cantine sociale gestionate de grupuri de voluntari cunoscuți sub numele de unități de răspuns la urgențe.

Inițial, aceste grupuri, adesea provenite din cercuri de activiști și revoluționari, s-au bazat pe donații locale și din diasporă pentru a menține funcționale cantinele sociale, dar cu timpul au primit finanțare din ce în ce mai mare din partea agențiilor internaționale. În total, au deschis 1.696 de cantine în tot Sudanul, cu aproximativ trei milioane de beneficiari. Însă, în urma suspendării fondurilor din Statele Unite, aproximativ 72% dintre aceste cantine (1.220) au încetat să funcționeze, conform datelor dintr-un document intern la care a avut acces Джерело новини.

În șase state, inclusiv Kordofanul de Sud, una dintre zonele cu cele mai alarmante niveluri de malnutriție și unde 88.000 de persoane apelau la aceste cantine, toate au fost închise. În capitala Khartoum, unde beneficiarii depășeau 800.000, 64% dintre cantine au încetat să funcționeze în ultimele săptămâni. Bugetul total al acestor cantine din Sudan nu depășește 4,5 milioane de dolari (4,14 milioane de euro), dar astăzi se confruntă cu un deficit de finanțare de 77%.

Hajooj Kuka, un purtător de cuvânt al unităților de răspuns la urgențe din Khartoum, explică faptul că zonele din capitală cele mai afectate sunt cele care rămân sub controlul paramilitarilor, deoarece acolo oamenii depind mai mult de aceste cantine din cauza lipsei aproape totale de alternative. „În acest moment, este singura hrană pe care o primesc mulți oameni”, notează el, și „acum, să supraviețuim în Ramadan [care anul acesta coincide cu luna martie] este tot ce avem în minte”.

Până acum, ajutorul din partea Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) ajungea la aceste grupuri informale prin intermediul agențiilor ONU și al ONG-urilor care primeau donația, deși se studia un sprijin direct înainte de decizia lui Trump. „[Aceste grupuri] au recunoscut foarte repede că comunitatea internațională nu va putea ajunge la Khartoum pe termen scurt”, notează Andrea Tracy, un fost funcționar al USAID.

După decizia Casei Albe de a suspenda toate programele de ajutor pentru dezvoltare, Departamentul de Stat a emis o scutire pentru „asistența umanitară vitală existentă”, inclusiv alimente și servicii medicale, fără a o extinde însă la contracte noi. Unele dintre aceste scutiri au beneficiat programe din Sudan, dar procesul de revizuire nu este clar și, după cum au explicat mai multe ONG-uri internaționale, a creat și mai multă confuzie.

În fața acestei situații, Kuka explică faptul că se descurcă cu donații, profitând de faptul că acestea cresc în timpul Ramadanului, în așteptarea ca o organizație să poată interveni mai direct și să acopere golul creat. Una dintre platformele create pentru a canaliza aceste donații este Coaliția de Ajutor Reciproc din Sudan, care adoptă, de asemenea, valorile non-ierarhice și voluntare care au caracterizat unitățile de răspuns la urgențe.

Amenințarea asupra centrelor de sănătate

Celălalt domeniu cel mai afectat de blocarea fondurilor americane este cel sanitar, care se afla deja într-o situație de extremă fragilitate din cauza prăbușirii sistemului de sănătate din Sudan. Mai mult de două treimi dintre principalele spitale din zonele afectate de război sunt deja scoase din funcțiune, iar restul sunt supraaglomerate și se confruntă cu o lipsă gravă de personal și de consumabile de bază. Aproximativ 65% din populație nu are acces la o asistență medicală adecvată.

Biroul de Ajutor Umanitar (BHA) al USAID oferea asistență pentru 335 de centre de sănătate din Sudan pentru a garanta servicii sanitare minime. În 2025, planul de răspuns umanitar al ONU își propunea să ajungă la 9,6 milioane de persoane, dar acum se estimează că aproximativ cinci milioane ar putea pierde accesul din cauza întreruperii finanțării americane. Se așteaptă ca acest lucru să înceapă să oblige la întreruperea activităților de la sfârșitul lunii aprilie, afirmă Fawad Khan, de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

„Blocarea finanțării americane a afectat semnificativ toți partenerii clusterului de sănătate din Sudan, în special OMS, care este un furnizor cheie de kituri medicale esențiale pentru partenerii clusterului și Ministerul Sănătății”, constată Khan, care coordonează grupul. „Eforturile de a obține finanțare alternativă nu au dat încă rezultate promițătoare”, avertizează el, „ceea ce lasă un gol critic în întreaga țară”.

Una dintre regiunile unde efectele se vor resimți cel mai mult este Darfur, care este, de asemenea, una dintre cele mai afectate de război și găzduiește o treime din numărul total de sudanezi care au nevoie de asistență medicală în acest an. Acolo, însă, blocarea fondurilor afectează 57 de centre de sănătate, care reprezintă 7% din întreaga sa infrastructură medicală și aproximativ 21% din capacitatea sa de răspuns sanitar, ceea ce va limita servicii precum vaccinările și sănătatea materno-infantilă.

Principalii afectați de această blocare a fondurilor vor fi persoanele strămutate intern, deoarece se estimează că aproximativ 1,5 milioane dintre ei beneficiază direct de programele sanitare care au fost sprijinite de BHA. „Aceste servicii sunt cruciale pentru satisfacerea nevoilor sanitare ale populațiilor vulnerabile din diverse regiuni ale Sudanului, caracterizate de instabilitate și strămutări”, subliniază Khan.

Impactul blocării fondurilor a fost și mai rapid în cazul ONG-urilor, care, în multe cazuri, implementează pe teren programele finanțate direct de USAID sau prin intermediul altor organisme, cum ar fi agențiile ONU. Una dintre acestea este Asociația Medicilor Americani din Sudan (SAPA), care lucrează mai ales în domeniul asistenței primare în 10 state ale țării, inclusiv Darfurul de Nord, Khartoum și Jazira.

În Darfurul de Nord, SAPA opera până de curând patru clinici, inclusiv două în Tawila, o localitate aflată sub controlul unui grup armat care nu s-a aliniat cu nicio parte beligerantă, ceea ce a contribuit la menținerea siguranței și la primirea a numeroși strămutați. În cazul lor, fondurile proveneau dintr-o subvenție USAID acordată Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), iar efectele deciziei lui Trump au fost imediate.

„De îndată ce președintele Trump a emis ordinul executiv, OIM ne-a spus că nu mai pot finanța clinicile. Cu ajutorul unei finanțări participative am putut garanta finanțarea celor patru [în Darfurul de Nord] timp de o lună. Dar apoi, din păcate, a trebuit să luăm decizia de a închide două”, explică președintele SAPA, Yasir Yousif Elamin, care afirmă că una dintre clinicile închise deservea cel puțin 3.000 de persoane pe lună. Acum, regretă el, oamenii vor trebui să călătorească între o oră și o oră și jumătate pentru a putea primi asistență medicală de bază.

Recrudescența luptelor

Toată această criză este agravată, de asemenea, de intensificarea luptelor din septembrie în zone dens populate, cum ar fi Khartoum, capitala Darfurului de Nord, El Fasher, și apropiatul câmp de persoane strămutate intern din Zamzam, cel mai mare din țară. În toate aceste zone, și mai ales în cele care rămân asediate sau ocupate de paramilitari, atacurile lovesc, de asemenea, unele dintre puținele piețe și centre de sănătate active.

Situația este deosebit de critică în Zamzam, unde se estimează că trăiesc o jumătate de milion de oameni sub asediul și hărțuirea paramilitarilor, care recent au jefuit și au incendiat piața centrală. Din cauza intensității violențelor, Programul Alimentar Mondial (PAM) a anunțat în februarie întreruperea distribuției de alimente în câmp, unde a fost deja declarată foamete în august, prima din toată țara.

„Persoanele strămutate care trăiesc în câmp suferă de o lipsă gravă de alimente din cauza lipsei de provizii de pe piață din cauza asediului impus de Forțele de Sprijin Rapid”, afirmă la telefon Saddam Abkar Safi, membru al unității de răspuns la urgențe formată în câmp, care avertizează, de asemenea, asupra unei „lipse grave de apă potabilă”.

Pe lângă asistența alimentară, recrudescența luptelor a agravat, de asemenea, furnizarea de ajutor medical în Zamzam. La sfârșitul lunii februarie, organizația Medici Fără Frontiere (MSF) a fost forțată să-și suspende activitățile, inclusiv un spital de campanie – principalul din zonă – de unde făceau față crizei locale de malnutriție.

„Spitalul MSF este considerat principalul din Zamzam”, subliniază Safi. Și avertizează: „Suspendarea activității sale reprezintă o catastrofă umanitară [care ar putea antrena] moartea a mii de persoane strămutate din cauza lipsei de posturi de tratament [alternative în câmp]”.