În câteva cuvinte
Un nou studiu explorează posibilitatea creării de gemeni digitali ai oamenilor folosind inteligența artificială, care ar putea comunica, oferi sfaturi și chiar lucra după moarte. Această tehnologie ridică întrebări etice, de confidențialitate și potențiale riscuri, în ciuda interesului comercial și a particularităților culturale în diferite țări.
Imaginați-vă o situație ipotetică în care, folosind inteligența artificială (IA), se creează o copie a unei persoane. Dacă acest geamăn digital ar fi „blocat” la o anumită vârstă, s-ar comporta întotdeauna ca un copil mic: aceeași manieră de a vorbi, nivelul de maturitate, înfățișarea. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar fi o versiune care evoluează? S-ar transforma această replică într-un adolescent sau adult?
Această dilemă este doar un exemplu al viitorului pe care îl pot aduce „fantomele” generative cu IA, conform unui studiu realizat de specialiști în tehnologie. „Care sunt șansele reale ca IA să fie folosită pentru a genera viață artificială după moarte?” se întreabă cercetătorii. „Mai ales acum că inteligența artificială devine din ce în ce mai puternică, accesibilă și comună”.
Există deja persoane care folosesc IA pentru a păstra voci sau a imita pe cei dragi decedați. Memorialele online au devenit, de asemenea, ceva obișnuit. Gemenii digitali generativi ar putea fi următorul pas, mai ales ca parte a comemorării, a planificării sfârșitului vieții și a istoriei personale.
Unele companii au văzut deja o oportunitate comercială în aceste idei. O tehnologie permite crearea unei versiuni virtuale interactive a cuiva după ce este intervievat și înregistrat timp de șapte ore. Un alt exemplu este o aplicație care intervievează persoana cu ideea de a crea, în timp, o versiune digitală pentru după moartea sa. Cu diferențe, ambele permit conversația cu un fel de chatbot care reprezintă persoana iubită, și care poate împărtăși fotografii, înregistrări vocale și amintiri din viața acesteia.
În unele țări asiatice, unde există o relație particulară cu moartea și strămoșii, unele dintre aceste practici sunt deja mai normale. „Se pare că țări din Asia de Est, cum ar fi China și Coreea de Sud, sunt în avans, în parte pentru că tradițiile lor culturale consideră normal să continue să aibă o relație cu strămoșii. În țările occidentale, în schimb, adoptarea depinde mai mult de modul în care fiecare persoană percepe tehnologia, moartea și doliul”, spun cercetătorii.
Dar tipurile de „fantome” generative pot fi mult mai mult decât un simplu chatbot, ceea ce nu e puțin lucru: să poți comenta cu cineva decedat o știre, cum ar fi moartea unei personalități cunoscute, sau o noutate mai apropiată, precum nunta fiicei. Unul dintre următorii pași în IA sunt agenții, programe care vor putea face gestionări în locul nostru. În viitor nu va fi rar să întâlnim personaje decedate care și-au lăsat propriul agent digital. Nu va mai fi doar un chatbot, care ar putea, de exemplu, chiar să rezolve o dispută legată de propria moștenire, ci inteligențe artificiale care pot executa sarcini chiar de lucru după ce cineva s-a pensionat sau, desigur, a murit.
„Aceste fantome ar putea, de asemenea, să ajute membrii familiei oferind sfaturi despre lucruri pe care obișnuiau să le facă în viață (cum ar fi gătirea preparatului preferat sau repararea robinetului de la bucătărie). În unele cazuri, ar putea chiar genera venituri dacă participă într-o formă oarecare la economie și astfel să ajute financiar familia”, se arată în studiu.
Aceste tipuri de sarcini nu vor fi activități atât de ciudate pentru o IA antrenată cu un corpus determinat: „Unele ar putea scrie cărți, răspunde la întrebări sau acționa ca consultanți virtuali, mai ales dacă erau experți în viață. De exemplu, geamănul digital al unui profesor ar putea continua să predea, sau cel al unui muzician ar putea crea noi cântece. Sună puțin futurist, dar nu este atât de nebunesc dacă ne gândim cât de repede avansează inteligența artificială”.
Profilul persoanelor sau familiilor care ar putea tinde să creeze acest tip de avatare nu este clar și nu există studii care să îl analizeze. Însă există deja câteva cazuri publice. „În general, este vorba de oameni cu o anumită stăpânire a tehnologiei, preocupați de a lăsa o moștenire sau care se confruntă cu boli grave. Motivațiile lor sunt de obicei legate de nevoi emoționale și de conexiunea cu ceilalți”, spun cercetătorii.
Secțiunea riscurilor previzibile este extinsă. „Nu că ar exista neapărat mai multe riscuri, dar sunt mai complexe și adesea nu atât de evidente”, avertizează specialiștii. „Beneficiile, precum consolarea sau lăsarea unei moșteniri, sunt ușor de înțeles. Dar riscurile necesită mai multe explicații pentru a le putea prevedea și evita”.
Un risc clar este dependența emoțională de o mașină care reprezintă pe cineva care nu mai este. Deși în studiu autorii folosesc cuvântul reîncarnare pentru a-l defini. „Este mai presus de toate o metaforă”, precizează ei. „Ne servește pentru a descrie un geamăn digital generativ care acționează imitând o persoană decedată. Este foarte ușor de imaginat o IA care imită vocea și manierismele unei persoane”.
Dar există și altele mai greu de prevăzut, cum ar fi problemele de reputație sau de confidențialitate. O IA programată cu texte sau fraze ale bunicului ar putea dezvălui brusc că opiniile sale erau de fapt rasiste sau disprețuitoare pentru unele grupuri, fie că era adevărat sau nu, deoarece aceste „fantome” ar putea suferi de halucinații, la fel ca orice IA. De asemenea, ar putea descoperi o relație extraconjugală sau o acțiune pe care persoana decedată ar fi preferat să nu se afle niciodată.
Există oameni care ar putea chiar să își programeze gemenii digitali generativi pentru a continua să deranjeze pe cineva „de dincolo”. „Pe lângă fantomele care ar putea fi folosite pentru a hărțui sau a trolla pe cei vii după moarte, ar putea fi create și versiuni rău intenționate care să desfășoare activități ilegale pentru a genera venituri pentru moștenirea defunctului sau pentru a sprijini anumite cauze, chiar și unele care ar putea fi criminale”, concluzionează cercetătorii.
