Pentru prima dată în istorie am văzut imagini generate de inteligența artificială (IA) care nu sunt de o calitate îndoielnică. De câteva zile, ChatGPT oferă tuturor utilizatorilor săi un instrument care poate conferi oricărei imagini stilul Pixar, Disney sau The Simpsons, deși cel mai popular a fost cel al filmelor de animație ale lui Hayao Miyazaki și ale Studioului Ghibli, responsabil pentru clasici precum «Călătoria lui Chihiro» și «Vecinul meu Totoro».

Unii utilizatori au «ghiblificat» imagini ale animalelor lor de companie, alții au trecut prin filtru personaje cunoscute și au existat și cei care s-au jucat cu meme-uri clasice și momente istorice. Această tendință a generat diverse reacții online.

Această noutate a fost un succes de public, dar a reprezentat și o altă dezamăgire pentru criticii IA și pentru admiratorii lui Miyazaki. Pe de o parte, a reapărut dezbaterea privind drepturile de autor și în ce măsură este legal (sau etic) să antrenezi una dintre aceste mașini cu material protejat de copyright pentru a produce copii ieftine ale aceluiași material. Pe de altă parte, mulți au amintit că această tehnologie este antiteza muncii artizanale și atente a Studioului Ghibli.

IA ne este prezentată ca fiind ceva inevitabil. Ca o lege a naturii: Pământul se învârte în jurul Soarelui, apa îngheață când atinge o temperatură sub zero grade, IA va avea succes și tu vei rămâne fără loc de muncă. Este similar cu ceea ce spunea într-un videoclip Whitney Belmonte, o formatoare în IA, care susține că nu are sens să fii «împotriva» sau «în favoarea» acestei tehnologii, ci trebuie să înveți să o folosești și să te adaptezi sau să dispari.

În parte este adevărat: este ca și cum ai avea o căruță trasă de cai exact când se fabrică primele automobile Ford T. Dar asta nu înseamnă că singura opțiune este resemnarea în fața deposedării. Până la urmă, producătorii de automobile respectă niște norme și trebuie să ne vândă mașini cu centuri de siguranță, airbaguri și semnalizatoare, iar noi trebuie să respectăm limitele de viteză, semafoarele și sensurile giratorii.

Același lucru este valabil și pentru IA. Directorii acestor companii vor să ne convingă că aceasta este situația, dar decizia nu le aparține, este doar cea care le convine cel mai mult. Reglementarea tehnologiei nu are nimic rău în sine, la fel cum nu este rău să reglementăm industria auto pentru a preveni accidentele sau industria alimentară pentru a nu muri otrăviți. Legislația europeană a făcut deja un prim pas, dar putem continua să cerem o IA care să respecte drepturile de autor, care să fie concepută ca un ajutor în muncă și nu ca un înlocuitor al lucrătorului, și care să fie transparentă, mai ales dacă va fi folosită în domenii precum justiția. O lege prost concepută poate fi contraproductivă și, desigur, nu este suficientă de una singură: noi, ca utilizatori, avem mai multă putere decât credem. Dar nu trebuie să renunțăm la reglementarea IA fără complexe.

Această tehnologie poate fi minunată: de exemplu, IA a ajutat la comunicarea unei femei care nu mai vorbise de 30 de ani din cauza unui accident vascular cerebral. Și poate fi foarte amuzantă, așa cum se întâmplă când cineva aplică filtrul Ghibli unor imagini diverse. Dar trebuie să știm ce vrem să facem cu ea (și ce nu vrem să se întâmple) pentru ca această decizie să nu fie luată în locul nostru de diverși directori executivi din Silicon Valley.