În câteva cuvinte
Articolul explorează multiplele utilizări ale radioactivității dincolo de bombe și centrale nucleare, evidențiind rolul acesteia în medicină, cercetare, industrie și chiar în descoperirea istoriei. Autorul demonstrează că radioactivitatea este un instrument versatil cu aplicații diverse și importante.
Aplicațiile necunoscute ale energiei nucleare
Când vorbim despre aplicațiile energiei nucleare, ne gândim mai întâi la bombe și, apoi, la centrale nucleare, ceea ce ne sugerează inevitabil Cernobîl sau Fukushima.
Nici aplicațiile medicale nu ne sunt complet necunoscute. Există medicina nucleară ca tratament împotriva unor tipuri de cancer sau diferite instrumente de diagnosticare precum PET (tomografia cu emisie de pozitroni) sau scintigrafia care se folosesc de diferiți compuși radioactivi pentru a vedea dacă avem vreo tumoră sau vreo problemă osoasă.
Realitatea este că există extrem de multe aplicații derivate din energia nucleară sau din radioactivitate dincolo de război, producția de energie în centrale nucleare sau medicină.
Radioactivitatea: Un instrument util
Radioactivitatea este procesul prin care un nucleu atomic instabil eliberează energie în procesul său de căutare a stabilității. Această particularitate este foarte utilă, deoarece energia este foarte ușor de detectat, și, deoarece depinde de un atom instabil, putem marca anumite molecule specifice, schimbând compoziția lor cu un atom radioactiv și astfel avem moleculele marcate radioactiv sau molecule cu radioizotopi, ceea ce a făcut ca știința să avanseze în diferite domenii.
George de Hevesy și descoperirea trasorilor radioactivi
Primul care și-a dat seama de această utilitate a fost chimistul maghiar George de Hevesy pentru a rezolva o problemă domestică.
În 1911, se afla într-o ședere de cercetare la Universitatea din Manchester, concret în laboratorul lui Ernest Rutherford, unul dintre descoperitorii modelului atomic actual.
În timpul șederii sale, era găzduit într-o casă de oaspeți, în regim de demipensiune, și un meniu care era invariabil același în fiecare zi. Acest lucru a provocat nemulțumirea sa, deoarece a acuzat patroana că lipsa de varietate se datora faptului că recicla resturile din ziua precedentă.
Patroana, desigur, a negat acuzația.
Cu câțiva ani mai înainte, supervizorul său la Universitatea din Manchester, în colaborare cu Hans Geiger, dezvoltase un aparat care permitea detectarea prezenței radioactivității, precursorul actualelor contoare Geiger.
George a decis să-l folosească pentru a demonstra înșelăciunea la care era supus.
A adăugat o cantitate mică de substanță radioactivă în supă. A doua zi, cu un aparat din laboratorul său, a detectat radioactivitate în supă, prin urmare, proprietăreasa nu aruncase resturile de supă, ci o reciclasse, deoarece mai rămăseseră resturi din radioactivitatea adăugată în supă cu o zi înainte.
Cu asta, nu numai că a descoperit frauda, ci și utilizarea trasorilor radioactivi, descoperire pentru care a fost distins cu Premiul Nobel în 1943.
Aplicații industriale ale radioactivității
Astăzi folosim radioactivitatea pentru multe aplicații industriale. De exemplu, localizatoarele pentru a ști dacă un vas de metal topit este deja plin în cuptoarele înalte se bazează pe un material radioactiv și un detector.
Metalul lichid blochează radioactivitatea și acest lucru, la fel ca o celulă fotoelectrică deschide o ușă când detectează că cineva întrerupe raza de lumină, servește pentru a evita ca metalul să se reverse și să se producă vreun accident.
Pentru protecția mediului, radioactivitatea poate fi utilizată, de asemenea,, de exemplu, pentru a urmări traseul curentilor subterani sau greu accesibili.
Utilizarea trasorilor radioactivi permite descrierea traseului curentului și realizarea hărților subterane fără a fi nevoie să le explorăm în detaliu.
Radioactivitatea în științe sociale
Și radioactivitatea servește și în științe sociale, cum ar fi istoria.
În aerul pe care îl respirăm există o mică proporție de carbon 14, care este radioactiv.
Când suntem vii și mâncăm, sau plantele fac fotosinteză, acel carbon este încorporat în aceeași proporție în care este în atmosferă.
Când murim sau tăiem un copac, absorbția de carbon radioactiv încetează și, treptat, acesta se dezintegrează.
Pur și simplu, măsurându-l cu testul de carbon 14, putem vedea din ce epocă este un rest.
Prin urmare, radioactivitatea nu servește doar pentru război, energie... sau medicină. Ne ajută, de asemenea, să ne cunoaștem istoria sau dacă un restaurant servește resturi.
J. M. Mulet este profesor de Biotehnologie.
