În câteva cuvinte
Begum TV, o televiziune lansată de jurnalista afgană Hamida Aman, oferă femeilor din Afganistan acces la educație și informații, în ciuda restricțiilor impuse de talibani. Prin intermediul emisiunilor prin satelit și online, televiziunea devine o voce importantă pentru femeile afgane, oferind sprijin psihologic și divertisment. Jurnalistele afgane din exil lucrează pentru a oferi o alternativă la realitatea din Afganistan și pentru a menține viu spiritul de rezistență.
Wajiha Wahidi, o jurnalistă afgană de 25 de ani, își retușează machiajul înainte de a înregistra următoarea emisiune în studioul Begum TV din Paris.
Locația, situată în nordul capitalei franceze, constă într-o mică redacție, o sală de înregistrări și o sală de ședințe, amenajate cu pânze verzi pentru a înregistra în chroma key și a putea filma două programe în paralel, reflectând astfel creșterea acestei televiziuni afgane în exil, la un an de la înființare. Ca și restul colegelor sale jurnaliste, Wahidi nu poartă văl și apare pe ecran în haine de stradă și cu fața descoperită. O imagine foarte diferită de cea pe care o arată astăzi publicul țintă: femeile afgane, care primesc emisiunile prin televiziunea prin satelit, care ajunge în una din două case în Afganistan, o țară afectată de sărăcie, unde mai mult de jumătate din cei 42 de milioane de locuitori au nevoie de ajutor umanitar pentru a trăi.
Wahidi lucra deja ca jurnalistă la televiziunea și radioul național înainte de a părăsi Afganistanul în 2022, la nouă luni după ce talibanii au preluat puterea. După ce a trecut prin Pakistan, a ajuns ca refugiată la Paris la sfârșitul anului 2023, cu sprijinul Reporteri fără Frontiere (RSF), la fel ca și cei zece jurnaliști care lucrează astăzi la această televiziune, toți refugiați. Misiunea lor este crucială pentru ca o parte din cele 1,4 milioane de fete care, conform datelor UNESCO, au fost nevoite să abandoneze școala la ordinul fundamentaliștilor, să poată avea în continuare un anumit acces la educație. De asemenea, este important ca milioane de femei, excluse de la universitate și de la locurile de muncă din sectorul public, să găsească în Begum informații, sprijin psihologic și divertisment.
Wajiha Wahidi și Saira Akakhil, jurnaliste afgane refugiate în Franța, sunt prezentatoare la Begum TV, al cărei sediu se află în Paris. Imagine din 17 aprilie 2025. Maria Díaz Valderrama.
De la revenirea lor la putere, fundamentaliștii au emis peste o sută de decrete care șterg progresiv prezența femeilor în societate și în lumea muncii, le privează de petrecerea timpului liber și le restricționează la maximum mișcările. ONU a subliniat că privarea de educație pentru fetele cu vârsta peste 12 ani este un caz fără precedent în lume și consideră că regimul taliban a instaurat un apartheid de gen și o persecuție împotriva afganelor. Surorile lui Wahidi sunt un exemplu clar al acestei încălcări a drepturilor: sora ei mai mare a trebuit să abandoneze universitatea cu un an înainte de a absolvi pentru a deveni medic și acum este căsătorită și mamă a doi copii. «Are probleme psihologice. Nu i-a fost ușor să ajungă la maternitate. Nu era pregătită să fie casnică», spune prezentatoarea, care luptă pentru a aduce în Franța două dintre cele trei surori mai mici, toate neșcolarizate de doi ani. A treia este deja logodită și a presupus că va urma pașii surorii ei mai mari. «La Begum TV am găsit din nou o familie și simt că fac ceva util pentru femeile afgane», explică această jurnalistă. Munca ei o scoate din gaura depresivă care a fost exilul, dar îi pune și pe ai ei în pericol: tatăl ei a fost arestat de talibani de mai multe ori și interogat pentru aparițiile fiicei sale, fără văl, la o televiziune străină.
Begum TV, lansată la Paris de jurnalista afgană Hamida Aman în martie 2024, cu sprijinul financiar al Ministerului francez al Afacerilor Externe, al Națiunilor Unite și al altor donații private și individuale, a devenit o cale de scăpare pentru milioane de femei din Afganistan.
Comunitatea internațională este mai preocupată de securitate, imigrație sau droguri decât de drepturile omului. Orice presiune sau intervenție în ultimii patru ani nu a servit la nimic, există o relaxare implantată.
Hamida Aman, fondatoarea Begum TV.
În puțin peste un an, Begum TV a pus la dispoziția afganelor 8.500 de videoclipuri în pastună și dari, care includ întregul program școlar, o misiune pe care au început-o anterior cu postul de radio Begum, care emite din Kabul, dar pe care au putut să o extindă datorită televiziunii, deoarece pentru materii precum științele și matematica imaginea este fundamentală. «80% din conținutul nostru este educațional. De la șapte dimineața până la 13 emitem cursuri, după-amiaza sunt programe de divertisment și de la 18 un prime time pe care îl producem la Paris cu emisiuni de sprijin psihologic, sfaturi de sănătate, muzică și divertisment», explică Aman, care pune la dispoziție aceste cursuri și pe site-ul Begum Academy și într-o aplicație mobilă. «Scopul este să ajungem la cât mai multe femei posibil», spune ea. Emit, de asemenea, unele reportaje dublate, oferite de televiziunea franceză, muzică și seriale care nu sunt autorizate în țară. Multe femei suferă de depresie din cauza lipsei de perspectivă pentru copiii lor și pentru ele. Toate vorbesc despre aceleași probleme: lipsa de somn, pierderea poftei de mâncare, depresie și sinucidere, mai ales în rândul tinerelor.
Hamida Aman, fondatoarea Begum TV.
«Dacă radioul încetează să mai existe, lupta noastră la TV va fi esențială».
Hamida Aman pare să fi anticipat logica talibanilor. Poate pentru că îi cunoaște bine. Familia ei a fugit în Elveția când ea avea opt ani, în anii optzeci. Ea s-a întors în 2001, ca jurnalistă, pentru a acoperi ce se întâmpla după atentatele din 11 septembrie și invazia americană și a decis să rămână pentru a se conecta cu rădăcinile sale și a lucra pentru țara ei până când s-a stabilit în Franța, în 2015. În martie 2021, cu câteva luni înainte de preluarea puterii de către talibani, Aman crease la Kabul Radio Begum. «M-am gândit că trebuie să ne pregătim pentru venirea talibanilor făcând un radio doar pentru femei, să apărăm drepturile pe care ne-a costat atât de mult să le obținem și să avem un radio pe care să-l putem gestiona dacă ni s-ar interzice să lucrăm, ceea ce a devenit realitate», explică ea. Potrivit RSF, «80% dintre jurnalistele din Afganistan au fost obligate să abandoneze profesia, iar puținele care continuă să facă acest lucru o fac sub amenințări constante, frică și cenzură». În majoritatea regiunilor țării, reporterele nu pot merge la conferințe de presă, nu pot intervieva bărbați sau nu-și pot arăta chipul în public. Una dintre cele mai recente directive ale fundamentaliștilor interzice chiar ca vocea unei femei să fie auzită în locuri publice. Aplicarea acestor reguli, potrivit reporterelor afgane care sunt încă active, depinde adesea de interpretarea și de dispoziția autorităților locale, dar activitatea lor este supusă unor reguli stricte și prezidată de frică. «Teama mea este că acest lucru se va extinde în tot Afganistanul, de aceea cred că prezența televiziunii se justifică și mai mult», prezice Aman. Până în decembrie anul trecut, Aman călătorea regulat în Afganistan pentru a înțelege situația de pe teren. Trebuia să călătorească din nou la Kabul în februarie, dar cu o săptămână înainte de a se îmbarca, sediul Radio Begum a fost percheziționat și închis de autoritățile locale. În mod paradoxal, la 15 martie, Guvernul a autorizat din nou emisiunile radio, care continuă să emită din Kabul, dar în mijlocul unor restricții enorme. .
«Există o presiune mare asupra mass-mediei care se adresează femeilor», subliniază Aman. Pentru femeile care impulsionează în fiecare zi Begum TV, cel mai greu este normalizarea noii realități din Afganistan. «Multe persoane presupun deja că, de la vârsta de 12 ani, fetele trebuie să stea acasă», se plânge jurnalista Saira Akakhil, care de șapte luni prezintă o emisiune de sănătate, cu consultări cu specialiști medicali care vorbesc despre cancerul de sân, menstruație și alte probleme tabu. De asemenea, primesc consultări psihologice în direct și apeluri de la cei care caută pur și simplu să se descarce. Știu că îmi pun familia în pericol, care este încă acolo, dar de ce ar trebui să tac? Ca persoană, ca actriță și ca femeie, nu pot tăcea.
Marina Gulbahari, actriță și prezentatoare la Begum TV.
Internetul și televiziunea prin satelit, imposibil de controlat de autorități, au devenit principala formă de rezistență pentru femeile care se află încă în țară. «Progresiv, vom reuși să avem din ce în ce mai multe apeluri în direct și întrebări de la spectatoare, la fel cum facem la radio. Multe femei suferă de depresie din cauza lipsei de perspectivă pentru copiii lor și pentru ele. Toate vorbesc despre aceleași probleme: lipsa de somn, pierderea poftei de mâncare, depresie și sinucidere, mai ales în rândul tinerelor», explică Aman care, ca și restul jurnaliștilor intervievați, se arată pesimistă cu privire la viitor. «Comunitatea internațională este mai preocupată de securitate, imigrație sau droguri decât de drepturile omului. Orice presiune sau intervenție în ultimii patru ani nu a servit la nimic, există o relaxare implantată», spune ea. Aman speră, totuși, că comunitatea internațională nu va lua decizia de a izola Kabul, atitudine care, în opinia sa, ar transforma populația în ostatică a situației.
Marina Gulbahari a petrecut ani de zile scufundată într-o depresie pe care a lăsat-o în urmă datorită în mare parte muncii sale la Begum TV. În Afganistan, a fost o vedetă de cinema încă din copilărie, dar apariția ei fără văl la un festival din Coreea i-a adus amenințări serioase și a decis să nu se mai întoarcă în țara sa. Locuiește de un deceniu în Franța, țară care i-a oferit azil. «Îmi place ceea ce fac, simt că emisiunea mea aduce fericire celor care sunt încă în Afganistan și le schimbă ideile», spune ea, referindu-se la emisiunea muzicală pe care o conduce, precum și la interviurile pe care le ia altor femei afgane, cu care vrea să le amintească fetelor care urmăresc țara că există alte modele de viață diferite de cele pe care le predică ultraconservatorii. «Știu că îmi pun familia în pericol, care este încă acolo, dar de ce ar trebui să tac? Ca persoană, ca actriță și ca femeie, nu pot tăcea», conchide ea.
